Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când începe discuţia despre glaucom prof. Monica Pop, directoarea generală a Spitalului de Urgenţe Oftalmologice, rosteşte: “boală crâncenă de ochi, dintre cele mai grave, care uneori duce până la orbire.
” Alte caracterizări ţin în echilibru balanţa optimismului şi pesimismului. Glaucomul este o boală nevindecabilă, dar această boală se tratează. În realitate, să spunem ce înseamnă glaucomul. Înseamnă o creştere a tensiunii în ochi, peste limita normală, care se situează între 16 şi 22 de mm. Aici mai apare o capcană, fiindcă atunci când glaucomul se află la hotarul dintre limita superioară a normalului şi tensiunea ce semnalează boala, atunci diagnosticul se pune cu mare dificultate şi se poate întârzia tratamentul.
O altă pacoste este că glaucomul cronic simplu, cel mai frecvent, nu dă simptome. El se descoperă cu ocazia unor controale la care se măsoară şi tensiunea intraoculară. Tocmai de aceea, persoanele mai expuse riscului de glaucom trebuie să fie supuse unor controale mai dese. De fapt, cei cu risc crescut sunt oamenii care au cazuri de glaucom în familie. Descoperit la timp şi tratat corect toată viaţa omul bolnav de glaucom beneficiază de o vedere utilă câţi ani are de trăit. Vederea pierdută prin glaucom nu se mai recuperează niciodată. În cazurile de glaucom cronic simplu, abordarea modernă înseamnă cât mai puţină chirurgie şi cât mai mult tratament cu picături. Norocul este că au ieşit tot mai multe medicamente împotriva glaucomului şi paşii sunt mari.
Dintre perfecţionări se menţionează şi unele coliluri care înglobează două medicamente împotriva glaucomului. Dar bolnavul de glaucom rămâne un abonat pentru tot restul vieţii la oftalmolog şi periodic trebuie să se controleze, pentru că un glaucom compensat poate foarte uşor derapa în situaţii complicate.
Citește pe Antena3.ro
