Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preeclampsia este o condiţie patologică asociată sarcinii, ce rezidă în apariţia unei hipertensiuni arteriale, însoţită obligatoriu de proteinurie (prezenţa de proteine în urină), după săptămâna a 20-a de sarcină. Nedepistată şi netratată corect, preeclampsia poate conduce la o complicaţie extrem de gravă - eclampsia -, ce pune în pericol viaţa mamei şi a fătului. Eclampsia constă în producerea convulsiilor la o gravidă cu preeclampsie. Eclampsia poate afecta grav organe vitale (creier, rinichi, ficat), poate induce coma sau poate provoca moartea mamei şi a fătului.
DIFERITĂ DE HIPERTENSIUNE
Preeclampsia nu trebuie confundată cu simpla hipertensiune arterială, ce poate complica, de asemenea, până la 20% dintre sarcini. În acest caz, poate fi vorba despre o hipertensiune arterială gestaţională, apărută în timpul sarcinii, despre o hipertensiune cronică, de care femeia era sau nu conştientă şi care e depistată în primele 20 de săptămâni de sarcină, fie despre agravarea, în timpul sarcinii, a unei hipertensiuni recunoscute ca preexistentă. În toate aceste cazuri nu există însă proteinurie (se ştie că, în mod fiziologic, nu există proteine în urină).
Preeclampsia apare la 3%-7% dintre gravide, eclampsia complicând aproximativ 8/1000 de naşteri. În 70% din cazuri, convulsiile apar în timpul sarcinii, iar în 25% din cazuri, după naştere, de obicei în primele 1-4 zile. Riscul complicaţiilor este cu atât mai mare cu cât preeclampsia apare mai devreme, după 20 de săptămâni de sarcină, şi evoluează mai sever.
CAUZE PROBABILE
Cauzele maladiei nu sunt pe deplin cunoscute, ceea ce, din păcate, limitează prevenirea şi depistarea precoce a gravidelor susceptibile a o dezvolta. Sunt incriminate anomalii ale placentei şi ale vaselor de sânge utero-placentare, un dezechilibru endocrin indus de sarcină, cu prevalenţa factorilor presori, scăderea fluxului de sânge spre uter.
În consecinţă, apare un spasm vascular care afectează organele majore, iar pe de altă parte, ischemia placentară produce scăderea aportului de nutrienţi ce ajung la făt, ceea ce împietează asupra dezvoltării acestuia, având ca repercusiuni greutate mică la naştere sau naşterea prematură, cu tot cortegiul de complicaţii şi eventuale sechele.
SIMPTOME
Boala poate debuta brusc sau insidios, după primele 20 de săptămâni de sarcină. Tensiunea arterială creşte peste 140/90 mm Hg. De remarcat că o creştere unică, pasageră nu e semnificativă, ci trebuie să existe minimum două determinări succesive, la cel puţin şase ore distanţă. La aceasta se adaugă proteinuria depistată prin determinări de laborator. Clinic apar: cefalee severă, tulburări de vedere (ce pot merge de la vedere înceţoşată, sensibilitate la lumină până la pierderi temporare de vedere), dureri abdominale (în partea superioară a abdomenului, mai intens subcostal dreapta), greaţă, vărsături, ameţeală, scăderea diurezei.
Apar şi edeme, la nivelul feţei, mâinilor, picioarelor, edeme persistente, care nu cedează la repaus la pat, aşa cum se întâmplă cu edemele ce apar frecvent în sarcină. În acelaşi timp, mişcările copilului încetinesc, iar la examinări succesive, mai ales ecografice, se observă un deficit de dezvoltare a acestuia. Dacă nu se iau măsuri terapeutice, apar convulsii şi comă. Uneori, boala are o formă medie şi semnele sunt mai puţin notabile, afecţiunea fiind descoperită doar de medic la un control de rutină. Alteori, simptomele sunt intense, chiar dacă nespecifice.
RECOMANDĂRI ŞI TRATAMENT
De aceea, prezentaţi-vă la medic, dacă aveţi dureri puternice de cap, dureri abdominale, vedere înceţoşată sau dacă observaţi modificări ale activităţii fătului. Pentru diagnostic sunt necesare determinări ale tensiunii arteriale, un consult obstetric care cercetează evoluţia sarcinii şi starea fătului, teste de urină (în primul rând pentru determinarea valorii proteinelor urinare) şi teste de sânge (hemoleucograma), teste hepatice, renale etc. Se face, de asemenea, o ecografie fetală, iar starea acestuia se monitorizează atent.
Tratamentul cel mai eficient este naşterea. Dacă însă este o formă uşoară sau medie de boală sau dacă sarcina este încă prea mică, se poate încerca tratamentul conservator. Gravida trebuie internată, i se administrează medicamente pentru prevenirea convulsiilor, antihipertensive şi corticosteroizi. Starea mamei şi a fătului trebuie atent supravegheată clinic şi paraclinic, pentru amendarea conduitei terapeutice.
Dacă este o formă gravă (tulburări de vedere, probleme respiratorii, dureri abdominale, afectarea fătului), indiferent de vârsta sarcinii, se recurge la provocarea naşterii sau cezariană.
Sfatul medicului
Din păcate, nu există metode de prevenire a preeclampsiei. Încercaţi să adoptaţi o nutriţie echilibrată şi un stil de viaţă sănătos. Mergeţi, periodic, la medic, conform recomandărilor acestuia, de obicei la două-trei săptămâni, între săptămânile 20 şi 32 de sarcină şi săptămânal după această perioadă. Chiar dacă vă măsuraţi singură tensiunea arterială, acasă, rezultatele nu pot fi sigure şi nu înlocuiesc consultul medical.
Citește pe Antena3.ro
