Pulsul medicinei: Afurisita de piatră

Mi-au povestit bărbaţi cât bradul, rezistenţi de se ciocneau lucrurile de ei precum de o stâncă, ei bine, aceşti bărbaţi se spovedeau că au trecut prin momente în care o durere turbată care i-a lovit fulgerător în şale pur şi simplu i-a înge­nun­chiat. Era vorba despre durerea pricinuită de pietrele din sistemul rinichiului.

De altfel, poporul zice că piatra la rinichi dă dureri mai mari decât chinurile naşterii. Specialiştii au avut curiozitatea chiar de a alcătui un clasament al durităţii durerilor şi pe podium au urcat: cea mai brutală durere e dată de pancreatita acută; pe locul al doilea se situează dure­rea din colica renală; iar pe locul al treilea, gheara de infarct.

Explică acest capitol atât de des întâlnit un chirurg lăudat, doctorul Surcel, din echipa de excelenţă a profesorului Ionel Sinescu, şeful Centrului de transplant renal şi urologie de la Spitalul Fundeni. Piatra la rinichi este în sine o urgenţă din cauza durerilor mari, dar colica renală devine o mare urgenţă când se aso­ciază cu infecţia şi trecerea spre infecţia generalizată poate duce la moartea bolnavului. Lăsând pietre în aparatul urinar superior se poate ajunge la situaţia gravă de insuficienţă renală cronică şi posibilă moarte.

Unii au noroc şi cu ajuto­rul medicamentelor elimină pietrele fără să se facă vreo in­tervenţie. Teoria zice că un calcul mare de 4 milimetri are 80% şanse să se elimine spontan. Când piatra e ceva mai mare de 5 mi­limetri, posibilitatea eliminării cu medicamen­te este de 50%, iar dacă piatra are 6 milimetri, doar 20% dintre bolnavi elimină piatra. În realitate, aceste cifre sunt niţel prea optimiste, fiindcă în mai dese cazuri trebuie să intervină chirurgii urologi prin diverse metode, între care se află şi chirurgia cu tăietură cu bisturiul. Când se ad­mi­nistrează medicamente, în primul rând se pun în perfuzii antialgice pentru potolirea durerii, iar apoi se trece la hidra­tare, nici prea multă, nici prea puţină. Tratamentul mai conţine medicamente antiinflamatoare şi alfablocante, menţionând că medicamentele antispastice se folosesc azi mai rar.