Al doilea procedeu de intervenţie asupra tubului digestiv pentru a-i ajuta să slăbească pe cei cu obezitate foarte mare este montarea unui inel în exteriorul stomacului. Operaţia se face prin chirurgie laparoscopică, fără tăierea abdomenului, ci prin mici incizii cât butoniera unei cămăşi. Se montează pe stomac o bandă de silicon, la câţiva centimetri sub esofag. Acest inel face din stomac un fel de clepsidră cu nisip compusă din două camere inegale. Camera de sus a stomacului, deasupra inelului, este mai mică de 20-25 de centimetri cubi, şi în ea încap mai puţine alimente. La mâncare mai puţină, camera mică superioară a stomacului se dilată şi senzorii trimit la creier senzaţia de saturare la mai puţine alimente. Montarea acestui inel în exteriorul stomacului face ca trecera alimentelor prin stomac să fie mai înceată, astfel că nu apare foamea între mese fiindcă stomacul rămâne plin mai mult timp. Prin acest procedeu nu se taie cu bisturiul din stomac sau intestin şi, după îndepărtarea inelului, se revine la vechea construcţie a tubului digestiv. Acest procedeu al inelului duce la cea mai mică mortalitate. Dar, montarea inelului cere o anume disciplină, să fie respectată o anume dietă, aceeaşi ca la dieta intervenţiei cu balon în stomac. Nu este o dietă greu de ţinut, oricum mai blândă decât curele de slăbire obişnuite aspre şi pentru puţină vreme. Continuă să explice prof. dr. Nicolae Iordache, şef secţie chirurgie la Spitalul de Urgenţe "Sf. Ioan". Printre dezavantaje se numără faptul că, timp de doi-patru ani, se slăbeşte mai puţin decât în alte procedee - doar circa 50% din kilogramele ce ar trebui date jos. Urmează apoi o plafonare a slăbirii, de fapt, o etapă de menţinere a greutăţii mai mici. În cadrul chirurgiei funcţionale cu intervenţie asupra tubului digestiv se menţionează operaţia de tăiere şi scoatere din circuit a unei porţiuni a stomacului şi acel procedeu chirurgical de scurtare în digestie a intestinului subţire.