Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Işi schimbă medicina concepţiile despre unele boli, adesea după modelul capricios cu care o domnişoară răzgăiată işi schimbă toaletele de bal. Şi e firesc să existe schimbări de macaz in descrierea şi abordarea unor boli, fiindcă ştiinţa nu stă pe loc, nu dormitează, ci deschide mereu noi uşi spre cunoaştere. Şi in domeniul bolilor digestive o serie de interpretări pe care le auzeai mai tot timpul au devenit desuete mirosind a naftalină. Era o vreme, dar şi astăzi are trecere următoarea zicere ce umblă din gură in gură in popor "ii e rău, are dischinezie biliară". Ei bine, gastroenterologia zilelor noastre nu prea mai agreează noţiunea de dischinezie biliară, ba există multe voci de specialişti care spun răspicat azi că "dischinezia biliară nu există". Suferinţele veziculei biliare in accepţiunea actuală pot fi caracterizate fie prin existenţa unor calculi ce pot bloca scurgerea secreţiilor biliare, fie suferinţa veziculei biliare este adusă de proasta mişcare a acestui organ, de motilitatea insuficientă, aşa cum, de astă dată corect, populaţia spune "are bila leneşă".
Tulburări digestive
In altă direcţie s-au schimbat lucrurile in domeniul colitelor. Acum o vreme se făcea abuz de acest diagnostic. Una-două, medicii decretau că bolnavul are colită de fermentaţie sau colită de putrefacţie. Şi in această direcţie lucrurile sunt mai nuanţate, şi alta este concepţia despre colită. O altă boală foarte des incriminată era gastrita. O serie lungă de neplăceri digestive se catalogau ca fiind gastrite. Dar iată care este adevărul despre gastrite, adevăr explicat de prof. doctor Alexandru Oproiu, intemeietor de şcoală in gastroenterologie. Gastrita este bineinţeles o inflamaţie. Dar acum un timp, oricine avea dureri de la buric la osul pieptului, numit stern, oricine avea senzaţii de greaţă, toţi aceşti suferinzi erau diagnosticaţi cu gastrită.
Era vremea in care domina investigaţia radiologică, iar radiografia găsea nişte pliuri mai inflamate in stomac. Dar aceste diagnostice de gastrite puteau ascunde boli mai grave, cum ar fi ulcerele sau cancerele de stomac. Cănd in scenă a apărut acea investigaţie perfecţionată numită endoscopie, s-au conturat semnele adevărate ale gastritei, care erau văzute cu acea cameră video a endoscopului.
Citește pe Antena3.ro
Superficială, interstiţială, atrofică
Cea mai simplă formă de gastrită este gastrita superficială, care reprezintă o inflamaţie redusă, cănd s-au inflamat un număr de celule ale stomacului, dar structura lui a fost păstrată. Urmează o formă mai avansată, numită gastrita interstiţială. Forma gravă de gastrită este insă gastrita atrofică. In gastrita atrofică, funcţia de secreţie a stomacului a dispărut. Toate glandele care produc acid clorhidric nu-şi mai indeplinesc rolul. De asemenea, glandele care produc pectinogen, acea enzimă care digeră proteinele, nu mai fabrică nici ele această secreţie. Nu mai secretă stomacul nici enzima pentru digerarea lipidelor şi nici substanţa care participă la sintetizarea vitaminei B 12. Din pricina inflamaţiei din stomac, celulele nu mai sintetizează deci nici acid clorhidric, nici enzime pentru digerare şi nici substanţa pentru formarea vitaminei B 12. Aceste celule secretorii au dispărut din pricina inflamaţiei. Şi se iveşte un alt pericol. In locul mucoasei de tip stomacal, apare o altă mucoasă de tip intestinal, in acest fel făcăndu-şi loc un risc mare de instalare a cancerului gastric. Majoritatea cazurilor de cancer gastric sunt cauzate de gastritele atrofice.
Care sunt factorii ce produc gastrite? Inflamaţia intăi superficială şi apoi cronică din stomac e dată de factorii alimentari. Alimentele sărate, cum ar fi pastrama, peştele sărat, murăturile in saramură etc. favorizează gastrita, chiar şi gastrita atrofică. Conservele şi mezelurile conservate cu nitriţi deschid şi ele drumul gastritei. In faţa acestui pericol s-a pus in folosinţă şi conservarea prin frig. Periculoasă şi aducătoare de gastrite este şi conservarea prin fum. Carnea şi mezelurile afumate favorizează gastritele. Nu e bine să facem exces de carne prăjită pe grătar sau de fripturi impănate in grăsime, căci grăsimile la temperaturi inalte pot produce gastrite şi cancere de stomac. In afara acestor factori alimentari, de vină pentru gastrite, dar şi pentru ulcere este acea bacterie numită Helicobacter pylori. Nişte profesori şi specialişti din Australia chiar au luat de curănd Premiul Nobel pentru descoperirea acestei bacterii cauzatoare de ulcere şi de cancere gastrice. A fost o vreme in care se credea că principala cauză de ulcer era excesul de secreţie acidă provocată şi de stres. Pornind de la această filozofie, ulcerele erau considerate boli care recidivează mereu, care au treziri primăvara şi toamna şi care adesea necesitau operaţii cu tăierea unei porţiuni din stomac. Cănd s-a descoperit că ulcerul este adesea provocat de această bacterie Helicobacter pylori, ea a fost lovită cu un amestec de antibiotice şi ulcerele au fost vindecate fără apariţie de recidive, iar operaţiile de ulcer au devenit foarte rare.
BACTERIE ADAPTATĂ. Se consideră că 80% dintre ulcerele duodenale sunt provocate de Helicobacter pylori, iar in cazul a 60% dintre ulcerele gastrice vinovată este tot această bacterie. Bacteria Helicobacter pylori este foarte adaptată la mediul acid din stomac. Spre deosebire de alţi microbi, această bacterie nu este atacată de acidul clorhidric din stomac şi trăieşte la interfaţa intre un strat de mucoasă şi suprafaţa celulelor gastrice.
Â
AGENT CANCERIGEN. Helicobacter pylori se ancorează in mucoasa gastrică şi sintetizează toxine care produc inflamaţii in mucoasa porţiunii orizontale a stomacului şi apoi inflamează şi mucoasa din porţiunea verticală. S-a descoperit că Helicobacter pylori produce şi cancer de stomac, fiind considerată agent cancerigen de categoria A. Ca atare, bacteria Helicobacter pylori nu trebuie lăsată in stomac, ci tratată cu antibiotice şi eradicată.
