Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tratamentul medicamentos va utiliza aceleaşi medicamente ca şi in cazul pericoronaritei congestive, dar se recomandă şi clătirea gurii de mai multe ori pe zi cu ser fiziologic călduţ, soluţii slab-alcaline sau ape de gură ce conţin gluconat de clorhexidină.
Tratamentul medicamentos va utiliza aceleaşi medicamente ca şi in cazul pericoronaritei congestive, dar se recomandă şi clătirea gurii de mai multe ori pe zi cu ser fiziologic călduţ, soluţii slab-alcaline sau ape de gură ce conţin gluconat de clorhexidină. Se utilizează, de asemenea, prişniţe in regiunea unghiului mandibulei (comprese cu apă rece) pentru diminuarea edemului şi a durerii.
Se asociază un tratament simptomatic antipiretic şi antialgic şi tratament antibiotic pe cale generală pentru delimitarea procesului infecţios.
Citește pe Antena3.ro
Medicamente, chirurgie
Din păcate, in cazul pericoronaritei supurate, tratamentul medicamentos are mai mult un efect de limitare a infecţiei locale, dar nu poate elimina fenomenele inflamatorii in totalitate. De aceea, soluţia optimă rămăne tratamentul chirurgical.
In cadrul tratamentului chirurgical conservativ se recurge iniţial la drenajul sacului pericoronar, fie prin ridicarea capişonului de mucoasă şi spălături uşoare, fără presiune, cu soluţii antiseptice sau prin incizia capişonului. După incizie se asigură drenajul cu o meşă. Se asociază tratament antibiotic pe cale generală pănă la dispariţia semnelor acute. In continuare, dintele fie işi va desăvărşi singur erupţia, fie vom facilita erupţia prin suprimarea capişonului mucos, dacă sunt indeplinite condiţiile pe care le aminteam la decapişonare. In cazul unei situaţii anatomice nefavorabile, după amendarea fenomenelor acute se recurge la tratamentul chirurgical radical cu extracţia dintelui, pentru a avea siguranţa că inflamaţia nu reapare.
Fenomenele de tip cronic ce apar in acest caz nu sunt de natură să "sperie" pacientul, care de multe ori nu este convins de necesitatea unui tratament in acest caz. Totuşi, majoritatea cazurilor necesită tratament din cauza implicaţiilor pe plan general care apar (riscuri septice locale, regionale, generale). In majoritatea cazurilor, condiţiile anatomice care au dus la instalarea infecţiei cronice reclamă un tratament radical cu indepărtarea dintelui cauzal. Chiar in lipsa manifestărilor grave generale, liza osoasă cu pierderea consecutivă a molarului doi adiacent impune luarea unor măsuri căt mai rapide.
Complicaţiile pericoronaritei sunt numeroase şi pot apărea din cauza difuziei infecţiei in vecinătate in cazul neinstituirii tratamentului sau in cazul instituirii tardive a tratamentului, in cazul unui tratament necorespunzător sau a unui organism deja slăbit. Pot apărea abcese de vecinătate, extinse şi cu o simptomatologie mult mai accentuată, care vor necesita ingrijire medicală suplimentară şi vor agrava starea pacientului. Tratamentul se complică şi in cazul infecţiilor difuze, de tipul flegmoanelor, chiar viaţa pacientului poate fi pusă in pericol. Nu pot fi ignorate complicaţiile septice osoase, cu apariţia osteitelor şi chiar, in forme foarte grave, a osteomielitei (implică şi necroză osoasă septică). De asemenea, un fenomen frecvent este reprezentat de complicaţiile ganglionare cu mărirea de volum a ganglionilor regionali care pot fi sau nu dureroşi.
Alte forme de manifestare
In general, erupţia dentară este un fenomen extrem de complex care poate cunoaşte, aşa cum am arătat, diverse forme patologice de manifestare. De aceea, controalele stomatologice de rutină au o importanţă deosebită in surprinderea diverselor fenomene anormale. Aceste controale trebuie instituite de la o vărstă destul de mică. Interceptarea fenomenelor patologice de timpuriu va simplifica tratamentul şi va permite o dezvoltare armonioasă atăt a sistemului dento-alveolar, a sistemului osos facial, căt şi a organismului in intregul său. Un capitol aparte in cadrul problemelor de erupţie dentară il constituie şi incluzia dentară, dar aceasta va fi detaliată separat din cauza problemelor deosebite pe care le implică faţă de celelalte accidente de erupţie.
ACCIDENTE. In afara pericoronaritei, alte accidente produse de erupţia molarilor de minte inferiori se referă la:
- ulceraţii mucoase, produse de molarul ce erupe in poziţie vicioasă - fie in obraz, fie pe limbă (tratate necorespunzător, fără indepărtarea cauzei, se pot extinde şi pot imbrăca forme din ce in ce mai grave pănă la malignizare);
- carii ale molarului doi prin presiunea exercitată
pe faţa distală a acestuia de către coroana
molarului de minte;
- resorbţii radiculare ale molarului doi prin presiuni exercitate la nivelul rădăcinii de către molarul de minte;
- deplasări dentare prin inghesuirea ce apare din cauza presiunii inapoi-inainte exercitată de molarul de minte;
- complicaţii tumorale - diverse tipuri de chisturi, adamantinoame, eventual avănd potenţial de malignizare.
