Zymafluor pentru copii?

Să-i dau copilului meu zymafluor? De la ce vîrstă se poate începe tratamentul cu zymafluor? Există efecte adverse? Acestea sînt doar cîteva întrebări pe care şi le pun proaspetele mămici cu priv

Să-i dau copilului meu zymafluor? De la ce vîrstă se poate începe tratamentul cu zymafluor? Există efecte adverse? Acestea sînt doar cîteva întrebări pe care şi le pun proaspetele mămici cu privire la administrarea sau nu a zymafluorului. Cînd este folosit în mod adecvat, zymafluorul este eficient în prevenirea şi controlul apariţiei cariei prin formarea de cristale de fluorapatită, dar pentru începerea unui astfel de tratament trebuie avute în vedere cîteva considerente.

Este foarte important de ştiut nivelul de fluor din apa potabilă, dar trebuie de asemenea evaluate şi celelalte surse de fluor, inclusiv cele din alimentaţie. Fluorul poate fi regăsit şi în dietă, dar în general alimentele conţin niveluri scăzute de fluor. Ceaiurile şi peştele conţin cantităţi mai mari de fluor. În medie, doza de fluor zilnică ingerată de o persoană atît din alimente, cît şi din apă a fost estimată la 1 mg în comunităţile în care apa nu este fluorurată şi la 2,7 mg în zonele în care apa este fluorurată. Pentru a afla nivelul de fluor al apei trebuie contactat furnizorul local de apă potabilă din oraş. Fluorul se mai găseşte şi în produsele stomatologice: pasta de dinţi, gelurile fluorurate şi apele de gură care conţin între 230-12.300 ppm fluor. De exemplu, o pastă de dinţi conţine 900-1.100 ppm fluor (circa 0,1%).

 

Tratament

S-a demonstrat statistic faptul că fluorul trece bariera feto-placentară în lunile 5 şi 6 de sarcină, atunci cînd se formează de fapt dinţii temporari ai copiilor. Astfel se poate recomanda în unele cazuri administrarea de zymafluor la femeile însărcinate. După vîrsta de 6 luni a bebeluşului se poate începe tratamentul cu zymafluor, dar trebuie respectate cu stricteţe cîteva reguli generale: dozele sînt prescrise pe kilogram corp (trebuie reevaluată doza de către medicul stomatolog la 6 luni, la 3 ani, la 6 ani, la 10 ani în funcţie de greutatea copilului) şi este un tratament de lungă durată – 12-16 ani pînă la erupţia ultimului dinte pe arcadă. Tratamentul cu zymafluor este unul continuu – odată început nu trebuie întrerupt pentru că poate avea efecte secundare neplăcute: fluoroza.

Fluoroza apare în urma expunerii la niveluri ridicate de fluor în timpul maturării smalţului şi este caracterizată prin hipomineralizarea stratului de suprafaţă al smalţului. Schimbările cresc în severitate o dată cu creşterea nivelului de fluor. Fluoroza dentară apare doar pe perioada formării dinţilor – adică în timpul în care aceştia nu au erupt încă pe arcadă, deci la vîrste mai mici de 8 ani. După ce dinţii s-au dezvoltat şi au erupt, aceştia nu mai pot fi afectaţi de fluoroză.

În formele medii ale fluorozei, dintele este pe deplin funcţional, dar suferă alterări ale esteticii în sensul apariţiei unor puncte albe aproape invizibile pe suprafaţa acestuia. În formele mai avansate de fluoroză, punctele albe sînt mult mai vizibile, unele devenind chiar maronii, iar dinţii sînt mai sensibili, mai fragili şi se pot fractura. Cîteva studii au arătat creşterea semnificativă a numărului cariilor pe dinţii care suferă de fluoroză. Deşi mecanismul de apariţie a fluorozei dentare nu este pe deplin cunoscut, se consideră că este indusă o întîrziere a hidrolizei matricei proteice a smalţului în etapele iniţiale de formare a smalţului.

Deci o concentraţie mai mare decît necesarul de fluor poate duce la obţinerea unui efect invers: în loc să fie prevenită caria, excesul de fluor poate determina apariţia acesteia.