Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Atunci când o emoție este mai sensibilă pentru noi sau are un ton mai scăzut (deci o emoție primară), furia se manifestă mai vocal în locul ei (ajungând să fie emoția secundară)”, apreciază psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu, autoare a lucrării „Emoții în farfurie” (Editura Trei, 2023). Unele dintre aceste stări sau emoții ascunse sub furie pot fi: 1. singurătatea sau sentimentul solitudinii; 2. neputința sau senzația de neajutorare; 3. teama ori trăirea unor senzații de nesiguranță; 4. sentimentul de inferioritate (braț la braț cu neîncrederea în propriile puteri; 5. durerea (cu o gamă mai largă de exprimare); 6. tristețea sau starea de melancolie prelungită; 7. oboseala ori senzația de extenuare; 8. dezamăgirea.
Părinți protejați, copii (auto)vătămați
„Bineînțeles, există și trăirea furiei, pentru că sunt furios, adică sunt supărat pe mine pentru că simt asta. Are în spate mesajul că nu e adecvat să îți dai voie să fii furios, ceea ce duce mai departe la vinovăție. Poate că unul dintre cele mai puțin discutate aspecte legate de această emoție este cel cu privire la relația dintre furie și familie”, consideră psihoterapeuta Ancuța Coman-Boldișteanu. Mai exact? „Este posibil ca furia pe care nu ne dăm voie să o simțim față de părinți, să ajungem să o îndreptăm asupra noastră”. Cum? „Neavând grijă de noi, neglijându-ne corpul, adesea ajungând și la autovătămare. Și tulburările de alimentație sunt incluse în această ultimă categorie, de autovătămare”.
Steaguri roșii
„Mai mult: „Vorbesc în acest caz despre idolatrizarea familiei de origine. Eu am avut o copilărie perfectă. Nouă nu ne-a lipsit nimic. Dacă cineva poate spune că a fost un copil fericit, acela sunt eu. Am auzit de multe ori aceste fraze sau unele similare. Poate te surprinde să îți spun că în terapia traumei sunt steaguri roșii. Semne de traumă majoră”. Cum așa? „A-i pune pe un piedestal pe cei care te-au îngrijit - a urmat Ancuța Coman-Boldișteanu - înseamnă și că îți este teamă de ei. Îți e dificil să vezi nuanțele imperfecțiunii prezente în viețile noastre, ale tuturor. Cu cât distanța emoțională este mai mare (ei sunt pe piedestal), cu atât a fost mai multă durere în aceste relații. Când aud expresia «copilărie perfectă», aud și «aici totul e bine, nu e nevoie să ne uităm». Mi-e teamă că privind acolo vei descoperi ce fel de părinți am avut de fapt. Voi descoperi cât sunt de rănit și mi-e rușine să mă vezi așa. Nu o să mă mai placi. O să mă vezi așa cum mă văd eu și mi-e teamă să recunosc, adică defect. Așa ar putea suna pe mai departe povestea din spatele afirmației cu familia perfectă”.
Fără revoluții
Nu în ultimul rând: „A nu-ți da voie să simți furie, frustrare, supărare pentru ceea ce, cu cele mai bune intenții poate, ți-a adus durere și senzație de nedreptate înseamnă a mai pune o doză de lavă în vulcanul din interior. Și, desigur, a te împovăra și la exterior. E multă furie adunată în kilogramele în plus, de pildă. Furia simțită dintr-un loc matur, sănătos nu este nocivă și nici nu caută vinovați. Este vorba, pur și simplu, să dai spațiu unei emoții. Nu e nevoie de reacții agresive, de ruperea legăturilor cu familia, de o revoluție. E doar o emoție resimțită puternic la un moment dat de un corp mic, unul care nu a știut că furia este în interiorul său, nu el în interiorul ei. Acum tu știi asta!”
„A-i pune pe un piedestal pe cei care te-au îngrijit înseamnă și că îți e teamă de ei. Îți e dificil să vezi nuanțele imperfecțiunii prezente în viețile noastre, ale tuturor.”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută
„A nu-ți da voie să simți furie, frustrare, supărare pentru ceea ce, cu cele mai bune intenții poate, ți-a adus durere și senzație de nedreptate înseamnă a mai pune o doză de lavă în vulcanul din interior.”, Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeută
