Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un deceniu de existenţă a Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT), cu excepţia anului 2009, s-a înregistrat o creştere constantă a numărului de transplanturi. Dar anul 2013 înseamnă mai degrabă “un salt” decât o creştere constantă. Dovadă transplantul de ficat: 122 în 2013, faţă de 75 în 2012, subliniază acad. prof. dr. Irinel Popescu, directorul Centrului de Chirurgie şi Transplant Hepatic din cadrul Institutului Clinic Fundeni. Şi trendul ascendent persistă, de la începutul anului fiind realizate 41 de transplanturi hepatice la Fundeni şi alte trei la Spitalul “Sf. Maria” din Bucureşti. “Până la sfârşitul anului numărul va fi similar celui de anul trecut sau uşor mai mare. Dar necesităţile României sunt mai mari decât aceste 122 de transplanturi pe care le-am făcut”, explică acad. Irinel Popescu. Rezultatele transplantului hepatic în privinţa supravieţuirii primitorului şi a grefei au fost în continuă ameliorare: supravieţuirea la un an de la operaţie a fost de peste 77% la primii 200 de pacienţi transplantaţi, iar următorii 300 au ajuns la aproape 84%.
Seria reuşitelor continuă cu reluarea în ţara noastră a transplantului de cord. “Cel mai important lucru este că s-au reluat transplanturile la Tg. Mureş şi la Spitalul Floreasca. În lume, sunt peste 100.000 de transplanturi cardiace, în SUA, se fac 2.300-2.500 pe an. Media de longevitate a pacienţilor transplantaţi este de 15 ani. Există şi un caz unic: un transplant efectuat unui copil la şase luni de la naştere în urmă cu 28 de ani şi care are o viaţă normală fără terapie imunosupresivă”, spune prof. dr. Radu Deac, directorul ANT. România a făcut un pas important şi în privinţa ratei mari de donatori cadavru, “care a depăşit rata de donare a multor ţări civilizate, dar se poate mai mult şi mai bine”, subliniază prof. dr. Mihai Lucan, şeful Clinicii de Transplant Renal Cluj-Napoca, autorul primului transplant combinat de rinichi şi pancreas. În privinţa protocolului de diagnostic de moarte cerebrală, prof. dr. Dan Tulbure spune că “la pacienţii la care cauza care a determinat moartea cerebrală nu e foarte clar definită, evident, va trebui să existe şi un argument suplimentar pentru validarea diagnosticului prin linie iso-electrică”.
Ţinând seama că transplantul înseamnă medicină de înaltă performanţă, destinat pacienţilor aflaţi la graniţa dintre viaţă şi moarte, profesioniştilor din acest domeniu le datorăm nu numai respect, dar şi o remunerare pe măsură. “Am vrea ca toţi aceşti specialişti care participă la identificarea, menţinerea donatorului şi prelevarea de organe să fie şi remuneraţi. Munca acestor oameni este deosebită. (...) Ne gândim cu nostalgie la perioada când în România exista Aviasan şi aveam în fiecare regiune istorică un avion performant pentru a transporta în urgenţă echipele”, spune prof. Deac. Dar, din păcate, “transplantul nu este o specialitate ca atare, având în vedere că se referă la mai multe organe. Nu există pentru că cei care fac activitate de transplant nu sunt plătiţi. Ei nu există pe statele de plată ca transplantologi ai niciunei entităţi. Cred că trebuie să discutăm la nivel de specialişti şi de organizatori, pentru că oamenii merg noaptea şi fac activitate asta fără să fie plătiţi”, remarcă prof. dr. Mihai Lucan. Desigur este interesant de ştiut care este explicaţia acestui “salt” care a marcat transplantul românesc. Şi explicaţia ne-o dă dr. Dana Tomescu de la Centrul de ATI de la Centrul de boli digestive şi transplant hepatic Fundeni. “Anul trecut, 122 de transplanturi de ficat, pentru 15 medici anestezişti au însemnat 986 de ore suplimentare doar pentru această activitate. Adică 46 de zile de transplant continuu. S-au făcut câte şase intervenţii în două zile sau câte patru pe zi cu o singură echipă şi motivaţia este una strict profesională, deoarece materială nu a existat în cazul nostru. Ceea ce este bine de ştiut în condiţiile creşterii numărului de donatori”.
În prezent, România are 40 de centre de prelevare. De la începutul anului, au fost consemnat 47 de donatori în moarte cerebrală, s-au efectuat 94 de transplanturi de rinichi, 44 de ficat, 2 de inimă, 4 de pancreas şi alte ţesuturi, spune dr. Victor Zota, coodonatorul naţional pentru transplant în cadrul ANT.
