Continuăm să depănăm amintiri cu Adrian Năstase şi cu Dana Năstase în casa lor din Strada Zambaccian realizând emisiunea pentru Antena 2 şi prezentul articol în Jurnalul Naţional. Îi amintesc satisfacţia românilor de a vedea adunată clasa politică indiferent de orientarea partinică pentru prima dată la Târgovişte, când la căpătâiul lui Mihai Viteazul, la Mănăstirea Dealu, s-au coagulat inimile şi gândurile româneşti. Îi spun că am fost impresionat de discursul primului-ministru Năstase, care a rostit apăsat "lângă capul lui Mihai Viteazul nu poţi rătăci drumul".
Răspunde: "La întrebarea care dintre conducătorii de totdeauna ai României mi-e mai adânc în suflet, nu ezit, Mihai Viteazul pentru proiectul lui de întregire pe care l-a urmat cu îndrăzneală şi tenacitate. De liceul militar renumit Mănăstirea Dealu mă leagă şi sentimente legate de tata. Şi azi este preşedintele Asociaţiei şefilor de promoţie de la Mănăstirea Dealu. Tata a făcut şi Politehnica şi, ca inginer şi profesor, în l944 conducea un atelier de fabricare a muniţiei. Când, după ziua de 23 august, nemţii se retrăgeau, tata, cu patru tunuri de încercare şi 32 de muncitori ai lui, au ferit Braşovul să nu fie călcat de diviziile nemţeşti. Sigur că şi în sângele tatălui, Marin Năstase, şi în sângele meu există gena de patriotism, dar azi patriotismul trebuie să-l manifestăm luptând pentru ţară în capitalele Europei, la Bruxelles, la Geneva şi aşa mai departe. Şi, ca să mai şi zâmbim, vă spun că fiul cel mic, Mihnea, voia să se facă vrăjitor când era copil, aşa că l-am dat la o şcoală cu disciplină semi militară după ce a câştigat o bursă dată de prinţul Sturza".
Un tată pasionat de meserie a avut şi Dana Năstase, fostul ministru al Agriculturii şi preşedinte al Academiei de Ştiinţe Agricole, Angelo Miculescu. "A fost şi şapte ani ambasador în China, îşi aminteşte Dana Năstase. Dar mai în tinereţe făcuse o specializare în America. S-a întors din America şi era încărcat cu multe colete. Eu şi sora mea, fetişcane, ne întrebam câţi blugi, ce casetofoane se aflau în acele pachete. Muream de curiozitate să le desfacă. Am rămas uimite când am văzut că în numeroasele colete erau componentele unei instalaţii de irigaţie după care s-au construit irigaţiile în zona Braşovului şi în alte regiuni agricole."
Adrian Năstase continuă să povestească cum stabilirea unor relaţii omeneşti de simpatie cu liderii lumii pot aduce avantaje României. "Am jucat tenis cu Bush Senior, iar cu preşedintele Bush Junior am purtat şi discuţii mai puţin oficiale, cu tentă mai cald omenească. Relaţii amicale am avut şi cu secretarul de stat James Baker. În timpul evenimentelor din 13-15 iunie, eu eram la o sesiune a Consiliului de Securitate ca ministru de Externe al României. Într-o pauză am aflat de la «serviciile mele secrete», care erau nevasta, Dana, că au venit minerii şi guvernul nu mai există. I-am trimis un bileţel secretarului de stat al SUA întrebându-l ce să fac, fiindcă nu mai aveam guvern. Baker m-a chemat pe sală şi m-a sfătuit să rămân şi să explic situaţia reală. Aşa am procedat şi reacţia străinătăţii a fost mai blândă. Când am avut convorbiri oficiale cu primul-ministru rus, Kasianov, i-am subliniat faptul semnificativ că şi el şi eu aveam acelaşi tip de ceas, cu cadran care se modifică, aşa cum purtaseră şi Titulescu şi ministrul de Externe al lui Stalin, cunoscutul Litvinov."