x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Starea de sanatate "Am iubit o buruiană, am deschis o cantină pentru porumbei şi am fugit printre gloanţe cu o pâine la piept"

"Am iubit o buruiană, am deschis o cantină pentru porumbei şi am fugit printre gloanţe cu o pâine la piept"

de Florin Condurateanu    |    11 Iun 2010   •   00:00

Mereu scoate din gură câte o deşteptăciune. Şi nu se sfieşte să-şi arate sensibilitatea, romantismul. Cristina Stamate. Strălucitoare artistă de revistă şi autoare de cărţi.Chiar şi o carte de bucate scrisă de Cristina Stamate musteşte de talentul metaforei, amintind de fermecătorul Păstorel Teodoreanu. Nu uit o superbă povestire a temperamentalei artiste. Îşi făcuse pe balcon o veritabilă grădină cu flori şi a dorit seminţe de o zambilă aparte, însă la magazin încă nu veniseră seminţele, aşa că a cumpărat un ghiveci cu pămând gras. În ghiveciul fără plantă a poposit de nicăieri o sămânţă de buruiană, iar Cristina a iubit şi a îngrijit buruiana vagaboandă mai mult ca pe orice floare făţoasă.

"Stai să vezi că am scos din iarnă o «haită» de porumbei, le curăţam ca o nebună gheaţa să nu alunece cu gheruţele când ciuguleau arpacaşul. Vânzătoarea de la magazinul din colţ se minuna că iau ditamai punga de arpacaş, de parcă fierbeam colivă zilnic pentru cimitir. La început am hrănit o pereche de porumbei, ea, gagica, o pasăre urâtă, iar el, Domnul Guguştiuc, superb, să vedeţi cum o păzea pe porumbiţă să mănânce liniştită. Au vorbit pe limba lor cu alţi porumbei aşa că s-au abonat la cantina mea vreo 60 de guguştiuci".O întreb de ce are savoare revista românească faţă de perfecţiunea dansurilor şi cântărilor din musicalurile de pe Broadway sau din peliculele Holywoodului.

"Revista noastră se individualizează prin cupletul rostind oful cetăţeanului, prin scheciurile cu har actoricesc. Revista românească înainte de Tănase atrăgea la Iunion prin cupletele lui Ionescu «avea un picior aşa uşor şi o botină din cea mai fină». După Revoluţie, revista a fost prima care a reluat spectacolele la 9 ianuarie. Nae Lăzărescu a adaptat la noua situaţie un cuplet de atac al lui Tănase. Pe Calea Victoriei patrulau tancuri pentru a păzi Palatul Telefoanelor. M-am primenit cu schimburi noi de rufărie ca nu cumva să mor când mă duc şi urc pe scenă. În seara de la Intercontinental am trecut pe acolo, dar am scăpat. A doua zi m-am dus în zona Academiei Militare, se trăgea zdravăn. Am fugit printre gloanţe la piept cu o pâine şi cu nişte beteală pentru pomul de Crăciun. Ai dreptate, a murit în acele zile colegul meu de la Tănase, Horia Căciulescu. Plecaserăm de la emisiunea de la Radio şi el s-a dus la Palatul Telefoanelor s-o anunţe pe fiica lui din Franţa de Revoluţie. Primii soldaţi l-au recunoscut, dar al doilea filtru de ostaşi au tras în Trabant şi l-au ucis pe Căciulescu". Pune ca de obicei mult suflet Cristina Stamate şi în selecţionarea copiilor talentaţi din Voluntari . "Un bijboc de băieţel, îndesat şi foc de talentat, m-a cucerit şi i-am zis să se facă artist. Mi-a răspuns că se va face aviator, fiindcă aşa îşi dorea tatăl lui. «Tăticu a murit, era şofer de basculantă şi a murit într-un accident, deşi îl rugam să aibă grijă. Alt copil talentat, cânta şi dansa bine, un ţigănuş fără părinţi mi-a povestit că s-a dus la librărie şi a pus pe tejghea un ghemotoc de bani obţinuţi nici nu ştiu din ce, din cântat, din cerşit, şi i-a zis vânzătoarei: «Dă-mi tot ce-mi trebuie pentru şcoală»".

×
Subiecte în articol: pagina de suflete