Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anevrismul de aortă reprezintă dilatarea anormală a aortei - cea mai importantă arteră din organism, care transportă sânge oxigenat de la inimă spre organele interne și membre.
Dilatarea aortei poate să apară oriunde la nivelul acestui vas de sânge (care trece prin torace și abdomen) și se produce în timp, în mai mulți ani, până când ajunge cât un mic balon.
Pacienții nu își dau seama că suferă de această boală pentru că nu au niciun simptom. Rareori pot să apară constipație, dureri lombare sau abdominale, însă acestea sunt puse pe seama altor cauze, astfel că, în general, este diagnosticată din întâmplare. În lipsa unui tratament adecvat, dilatarea se poate complica prin disecție de aortă (cu ruptura peretelui arterial), ruptura anevrismului abdominal fiind imprevizibilă și aproape întotdeauna fatală (duce la deces în peste 90% din cazuri).
Anevrismul, prezis cu trei ani înainte de apariție
Oamenii de știință de la Universitatea Northwestern, o universitate de cercetare din Illinois, Statele Unite, au dezvoltat un nou sistem de predicție, bazat pe măsurători fizice, prin care se poate estima dacă o persoană ar putea suferi sau nu un anevrism de aortă. Noul sistem a prezis dezvoltarea anevrismului în medie cu trei ani înainte de apariție și cu o precizie de 98%.
În noul studiu, care fost publicat săptămâna trecută în revista Nature Biomedical Engineering, cercetătorii au prognozat creșterea aortică anormală prin măsurarea „fâlfâirii” subtile în vasul de sânge al pacientului. Practic, pe măsură ce sângele curge prin aortă, acesta poate provoca fluturarea peretelui vasului de sânge și, dacă un flux stabil prezice o creștere normală, naturală, o fluturare instabilă a acestuia este foarte predictivă pentru dilatarea anormală în viitor și o potențială ruptură, au descoperit cercetătorii.
Pentru a calcula „parametrul de instabilitate flutter” (FIP), cum a fost denumit, pacienții au nevoie doar de o singură scanare prin rezonanță magnetică (RMN), iar pe baza sistemului pus la punct de cercetătorii americani medicii ar putea prescrie medicamente pacienților cu risc crescut, pentru a preveni dilatarea aortei până la o dimensiune periculoasă.
Extrem de periculoase, dacă nu sunt detectate devreme
„Anevrismele de aortă sunt denumite colocvial «ucigași tăcuți», pentru că deseori rămân nedetectate până când apare o disecție sau o ruptură catastrofală”, a spus Neelesh A. Patankar, autor principal al studiului, citat într-un comunicat al universității.
Potrivit acestuia, în prezent nu există un protocol aprobat clinic pentru a prezice anevrismele, însă acum a fost demonstrată eficacitatea unei măsurători bazate pe fizică, ce ajută la prezicerea dilatării vasului de sânge: „Acest lucru ar putea fi transformator în prezicerea patologiilor cardiace”.
„Majoritatea oamenilor nu realizează că au un anevrism decât dacă acesta este detectat accidental, atunci când primesc o scanare pentru o problemă care nu are legătură”, mai spune Patankar, expert în dinamica fluidelor și profesor de inginerie mecanică. „Dacă medicii îl detectează, ei pot sugera modificări ale stilului de viață sau pot prescrie medicamente pentru a scădea tensiunea arterială, ritmul cardiac și colesterolul. Dacă nu este detectat, se poate rupe, ceea ce este un eveniment catastrofal imediat”, a adăugat cercetătorul.
Practic, prin ruperea celei mai mari artere din organism, aprovizionarea cu sânge a corpului se oprește, astfel încât organele critice - precum creierul, rinichii - nu mai pot funcționa.
Printre persoanele marcante care au murit din cauza anevrismului de aortă, Universitatea Northwestern i-a nominalizat pe Albert Einstein, actorii americani Lucille Ball și John Ritter, dar și Grant Wahl, un jurnalist sportiv, care a murit subit acum un an, în timp ce comenta la FIFA World 2022.
Estimări pe baza presupunerilor
Conform standardelor actuale de îngrijire, medicii estimează șansa de ruptură a unui anevrism pe baza factorilor de risc (cum ar fi vârsta sau istoricul de fumat) și dimensiunea aortei. Iar pentru a monitoriza evoluția dilatării aortei, medicii o urmăresc cu scanări imagistice regulate. Dacă aorta începe să se dilate prea repede sau devine prea mare, atunci pacientul este supus unei intervenții chirurgicale pentru a consolida peretele vasului, o procedură invazivă, care prezintă propriile riscuri.
Patankar, Zhao și colaboratorii lor au încercat, practic, să surprindă fizica fundamentală care stă la baza problemei tocmai pentru a elimina presupunerile din prezicerea viitoarelor anevrisme.
Pentru a cuantifica tranziția de la stabilitate la instabilitate a „fâlfâirii” subtile în vasul de sânge, cercetătorii au combinat mai mulți factori: tensiunea arterială, dimensiunea aortei, rigiditatea peretelui aortic, efortul de forfecare pe perete și frecvența pulsului. Numărul rezultat (FIP) caracterizează interacțiunea exactă dintre tensiunea arterială și rigiditatea peretelui, care în cele din urmă declanșează instabilitatea fluturală, au explicat cercetătorii.
„Medicii au știut că acești factori - tensiunea arterială, frecvența bătăilor inimii și dimensiunea aortei - au fost implicați, dar nu știau cum să o cuantifice”, spune Patankar. „Se pare că această combinație a factorilor este ceea ce este important. Un pacient ar putea avea un perete instabil, dar o aortă de dimensiuni normale, așa că medicul lui nici măcar nu și-ar da seama că există o problemă”, a explicat expertul.
În mod surprinzător, cercetătorii au descoperit că instabilitatea tinde să apară atunci când peretele este mai flexibil. Această constatare contrazice în mod direct cunoștințele comune că rigiditatea aortei este un semn de boală. Patankar, Zhao și echipa lor plănuiesc să cerceteze dacă noul sistem poate oferi indicii despre cum se dezvoltă alte afecțiuni cardiace.
„Dacă se rupe (anevrismul aortic - n.r.) atunci când persoana se află în afara unui spital, rata mortalității este aproape de 100%”, a precizat Tom Zhao, specialist în biomecanică și unul dintre autorii principali ai studiului.
