Conjunctivita: ce este, tipuri, cum o tratăm

Această afecțiune este destul de frecventă și poate fi cauzată de diverse factori, inclusiv infecții virale sau bacteriene, alergii sau iritații.

Conjunctivita se caracterizează prin inflamarea și umflarea țesutului conjunctival, însoțite de îngrădirea vaselor de sânge, secreții oculare și durere. Mulți pacienți sunt afectați de conjunctivită în întreaga lume și este unul dintre cele mai frecvente motive pentru vizitele la cabinet la clinicile medicale generale și de oftalmologie. Mai mult de 80% din toate cazurile acute de conjunctivită sunt raportate a fi diagnosticate de către non-oftalmologi, inclusiv interniști, medici de medicină de familie, pediatri și asistente medicale.

Simptomele conjunctivitei

Simptomele conjunctivitei pot varia în funcție de cauza specifică a afecțiunii, dar există anumite simptome comune asociate cu această inflamație a membranei conjunctivale. Printre acestea putem întâlni:

• Roșeață a ochilor: Sclera (partea albă a ochiului) devine roșie sau roz.
• Lăcrimare excesivă: Ochiul afectat poate produce cantități mai mari de lacrimi decât în mod normal.
• Mâncărime: Ochiul sau pleoapa poate avea senzație de prurit sau iritație.
• Sensibilitate la lumină: Fotofobia poate apărea, ceea ce înseamnă că persoana afectată devine mai sensibilă la lumină.
• Prezența secrețiilor: Conjunctivita poate produce o secreție apoasă sau mucoasă. În cazul conjunctivitei bacteriene, secreția poate fi purulentă (conținând puroi) și poate duce la formarea de cruste în jurul ochilor, mai ales dimineața.
• Umflarea pleoapelor
• Senzație de nisip în ochi sau corp străin
• Durere sau disconfort
• Rouă pe pleoape: Pot apărea erupții cutanate sau roșeață pe marginea pleoapelor.

Tipuri de conjunctivită și cauze

Există mai multe moduri de a clasifica conjunctivita; poate fi clasificată în funcție de etiologie, cronicitate, severitate și extinderea implicării țesutului înconjurător. Etiologia conjunctivitei poate fi infecțioasă sau neinfecțioasă. Conjunctivita virală urmată de conjunctivita bacteriană este cea mai frecventă cauză a conjunctivitei infecțioase, în timp ce conjunctivita alergică și cea indusă de toxine sunt printre cele mai frecvente etiologii neinfecțioase. În ceea ce privește cronicitatea, conjunctivita poate fi împărțită în acută cu debut rapid și cu o durată de patru săptămâni sau mai puțin, subacută și cronică cu o durată mai mare de patru săptămâni. În plus, conjunctivita poate fi etichetată ca fiind gravă atunci când indivizii afectați sunt extrem de simptomatici și există o abundență de secreții mucopurulente. Conjunctivita poate fi asociată cu implicarea țesutului înconjurător, cum ar fi marginile pleoapelor și corneea, în blefaroconjunctivită și, respectiv, keratoconjunctivită virală.

Conjunctivita bacteriană

În timp ce la adulți conjunctivita bacteriană este mai puțin frecventă decât conjunctivita virală, la copii, este întâlnită mai frecvent. Conjunctivita bacteriană poate rezulta fie dintr-un contact direct cu indivizi infectați, fie din proliferarea anormală a florei conjunctivale native. Degetele contaminate, răspândirea oculogenitală și fomitele contaminate sunt căi comune de transmitere. În plus, anumite afecțiuni, cum ar fi producerea de lacrimi compromise, perturbarea barierei epiteliale naturale, anomaliile structurilor anexe, traumatismele și starea imunodeprimată cresc probabilitatea de a contracta conjunctivită bacteriană.

Conjunctivita bacteriană acută este cauzată cel mai adesea de speciile Staphylococcus, Haemophilus influenza, speciile de Streptococcus, Moraxella catarrhalis și bacteriile intestinale gram-negative. La copiii mai mici pot apărea epidemii minore secundare H. influenza sau S. pneumonia. Conjunctivita bacteriană acută se manifestă prin senzație de corp străin și secreție oculară crescută.

Mai multe studii asupra conjunctivitei bacteriene demonstrează că pleoapele lipicioase și mâncărimea pot fi prezente la aproximativ 90% dintre persoanele afectate; aceste constatări sunt urmate de semnele și simptomele mai puțin frecvent întâlnite, cum ar fi secreția purulentă și arsura oculară. Conjunctivita H. influenza poate fi asociată cu otita medie acută și infecția tractului respirator superior.

Citește pe Antena3.ro

Ciuperca otrăvitoare cu dinți sau palmierul-fantomă. Cum arată cele mai ciudate plante și ciuperci descoperite în 2024

În mai mult de 60% din cazuri, vindecarea spontană are loc în decurs de una-două săptămâni, iar complicațiile grave sunt extrem de rare. Cu toate acestea, prezența unei populații mari de bacterii pe conjunctivă expune pacientul la un risc mai mare de keratită, în special în condițiile asociate cu defecte epiteliale corneene, cum ar fi ochiul uscat.

Conjunctivita virală

Conjunctivita virală este cea mai frecventă cauză generală a conjunctivitei infecțioase și este de obicei secundară inoculării suprafeței oculare cu adenovirusuri. Mai rar, alte virusuri pot fi etiologia de bază în conjunctivita virală; printre acestea, virusul herpes simplex (HSV), virusul varicelo-zoster (VZV) și enterovirusul.

Conjunctivita alergică

Conjunctivita alergică este o formă de conjunctivită cauzată de o reacție alergică la alergeni din mediul înconjurător. Alergenii pot include polen, praf, mucegai, acarieni, fire de animale de companie sau produse chimice. Această formă de conjunctivită este destul de comună și poate afecta atât adulții, cât și copiii.

Simptomele includ mâncărime la nivelul ochilor, lacrimare excesivă, senzație de arsură, umflarea și roșeața ochilor. Uneori, pacienții pot avea și simptome asociate ale alergiei, cum ar fi strănutul, congestia nazală sau pruritul în gât.

Conjunctivita alergică poate fi sezonieră sau perenă. Sezoniera apare în anumite perioade ale anului, de obicei, în timpul înfloririi plantelor care produc polen. Perenă poate apărea pe tot parcursul anului și este adesea legată de expunerea la alergeni non-sezonieri, cum ar fi acarienii din praful de casă, blana de animale sau mucegaiurile.

De obicei, ambii ochi sunt afectați simultan. Secreția oculara este adesea apoasă, în contrast cu conjunctivita bacteriană, care poate produce secreții mai groase și purulente.

Conjunctivita fungică

Conjunctivita fungică este o formă mai rară de conjunctivită și este cauzată de infecții fungice. Acest tip de conjunctivită fungică poate apărea atunci când fungii invadează țesuturile oculare, inclusiv membrana conjunctivală.

Cauzele conjunctivitei fungice pot include diverse specii de fungi, iar infecțiile pot fi asociate cu anumite condiții, cum ar fi:

• Candida: Un tip comun de ciupercă care poate provoca infecții oculare. Candida este un organism care trăiește în mod obișnuit pe piele și în zone umede, dar poate cauza probleme atunci când apare în exces.
• Aspergillus: Un alt tip de fung care poate provoca conjunctivită. Aspergillus este un fung care se găsește adesea în sol și în materiale organice în descompunere.
• Fusarium: Este o specie de fung care trăiește în sol și poate provoca infecții oculare, inclusiv conjunctivită, mai ales la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau după leziuni oculare.

Simptomele conjunctivitei fungice pot include roșeața ochilor, senzația de arsură, secreții oculare și disconfort. Diagnosticul și tratamentul conjunctivitei fungice necesită adesea consultarea unui medic oftalmolog. Tratamentul poate implica administrarea de medicamente antifungice sub formă de picături de ochi, unguente sau, în cazuri mai severe, administrarea de medicamente antifungice sistemice.

Este important să nu încercați să tratați conjunctivita fungică pe cont propriu și să solicitați asistența medicală pentru a primi un diagnostic precis și un tratament adecvat. Conjunctivita fungică poate prezenta riscuri pentru vederea și sănătatea oculară și trebuie abordată corespunzător de către profesioniști în domeniul sănătății.

Conjunctivita iritativă

Conjunctivita iritativă se referă la inflamația membranei conjunctivale datorată expunerii la substanțe iritante. Aceasta poate apărea ca urmare a contactului cu substanțe chimice, particule străine sau alți agenți iritanți.

Expunerea la produse chimice în gospodărie, la locul de muncă sau în alte medii poate provoca iritații la nivelul ochilor. Aceste substanțe pot include produse de curățare, vapori iritanți sau substanțe chimice industriale.

Folosirea lentilelor de contact poate provoca conjunctivită iritativă dacă lentilele nu sunt curățate corespunzător sau dacă sunt purtate pentru perioade prelungite.

Simptomele conjunctivitei iritative pot include roșeața ochilor, senzația de arsură, lacrimarea excesivă și senzația de corp străin în ochi. Vezi aici ce picături de ochi se pot folosi.

Diagnosticul conjunctivitei

„Ochiul roșu” este o prezentare comună pentru multe boli oftalmice și reprezintă până la 1% din toate vizitele la cabinetul de asistență medicală primară. Medicii, fie că sunt oftalmologi sau nu, trebuie să fie conștienți de faptul că „ochiul roșu” poate fi semnul de prezentare pentru afecțiuni oculare grave, cum ar fi uveita, keratita sau sclerita, sau poate fi secundar unor afecțiuni mai benigne care sunt limitate doar la nivelul țesutului conjunctival (de exemplu, conjunctivită sau hemoragie subconjunctivală).

Cum distingem conjunctivita infecțioasă de conjunctivita neinfecțioasă?

Obținerea anamnezei de la pacienții care prezintă conjunctivită este crucială pentru a ajunge la un diagnostic corect. Un istoric ocular concentrat ar trebui să includă următoarele: debutul și durata simptomelor; lateralitatea; afectarea vederii; prezența mâncărimii; istoric de purtare a lentilelor de contact; prezența altor patologii, cum ar fi infecția recentă a căilor respiratorii superioare, sinuzita și limfadenopatia; episoade anterioare de conjunctivită; alergii sistemice și medicamente; și istoricul expunerii la agenți chimici.

Prezența semnelor constituționale, cum ar fi febra, starea de rău, oboseala și contactul cu persoanele cu conjunctivită ajută la îngustarea diagnosticului diferențial. Examenul fizic, inclusiv verificarea ganglionilor limfatici palpabili, în special în zonele periauriculare și submandibulare, este de mare importanță. Trebuie efectuat un examen oftalmic pentru a determina tipul de scurgere.

Unele dintre semnele și simptomele clinice care sunt utilizate pentru a ajuta la diagnosticarea conjunctivitei infecțioase includ următoarele: secreții oculare, injecție conjunctivală, prezența ochilor roșii, genele lipite dimineața, senzația ochilor, pleoapa, sau edem conjunctival și antecedente de contact cu persoane cu conjunctivită.

Conjunctivita alergică poate fi subdiagnosticată și subtratată. Se prezintă cu mâncărime, chemoză și roșeață în absența oricărei afectări semnificative a corneei. Gradul de tumefiere conjunctivală este adesea disproporționat cu hiperemia conjunctivală.

Tratamentul conjunctivitei

Tratamentul conjunctivitei virale și bacteriene ar trebui să includă educarea pacientului pentru a scădea rata de transmitere.

Acesta depinde de cauza specifică a afecțiunii.

Conjunctivita Virală

Tratamentul este, în general, simptomatic și se concentrează pe gestionarea simptomelor.

Se recomandă spălarea ochilor cu apă curată pentru a îndepărta secrețiile și pentru a reduce iritația.

Aplicarea de comprese reci pe ochi poate ajuta la ameliorarea umflăturilor și a disconfortului.

Uneori, medicul poate recomanda picături oftalmice antivirale sau lacrimi artificiale pentru a menține ochii bine hidratați.

Conjunctivita Bacteriană

Tratamentul implică de obicei administrarea de picături antibiotice sau unguente oftalmice, care trebuie aplicate conform indicațiilor medicului.

Este important să se finalizeze întregul ciclu de tratament prescris, chiar dacă simptomele încep să se amelioreze mai devreme.

Conjunctivita Alergică

Se recomandă evitarea alergenilor cât mai mult posibil.

Utilizarea picăturilor antialergice sau a picăturilor cu stabilizatori de mastocite poate ajuta la controlul simptomelor alergice.

Compresiile reci și alte măsuri de confort pot fi benefice.

Conjunctivita Fungică

Tratamentul implică, de obicei, utilizarea de medicamente antifungice sub formă de picături sau unguente oftalmice.

Este important să se respecte întotdeauna instrucțiunile medicului și să se finalizeze întregul curs de tratament.

Conjunctivita Iritativă

Tratamentul constă în evitarea sau reducerea expunerii la substanțele iritante.

Spălarea ochilor cu apă curată poate ajuta la îndepărtarea iritanților. Utilizarea de picături de ochi lubrifiante poate ajuta la ameliorarea simptomelor de uscăciune oculară.

Conjunctivita bacteriană, deși de obicei se autolimitează, poate fi tratată pentru a ajuta la reducerea duratei simptomelor. Tratamentul inițial pentru conjunctivita bacteriană acută, neseveră variază în funcție de agentul antimicrobian, dar în general este administrat ochiului afectat la fiecare două până la 6 ore, timp de 5 până la 7 zile. Pentru conjunctivita bacteriană ușoară, se recomandă, în general, antibiotice de generație mai veche. Antibioticele de generație ulterioară sunt rezervate pentru infecții mai grave pentru a minimiza dezvoltarea rezistenței în flora de suprafață oculară.

Conjunctivita virală datorată adenovirusurilor este autolimitată, iar tratamentul ar trebui să vizeze ameliorarea simptomatică cu comprese reci și lacrimi artificiale. Povidonă-iod 0,8% poate fi o opțiune potențială pentru a reduce contagiozitatea la pacienții cu infecții adenovirale.

În cele din urmă, tratamentul pentru conjunctivita alergică constă în evitarea alergenilor, lacrimi artificiale, comprese reci și o gamă largă de agenți topici. Agenții topici includ antihistaminice topice singure sau în combinație cu vasoconstrictoare, inhibitori topici de mastociți și glucocorticoizi topici pentru simptomele refractare. Antihistaminicele orale pot fi, de asemenea, utilizate în cazuri moderate până la severe de conjunctivită alergică.

Pacienții cu durere moderată până la severă, pierderea vederii, afectarea corneei, scurgeri purulente severe, cicatrici conjunctivale, episoade recurente, lipsă de răspuns la terapie sau cheratită herpes simplex trebuie să primească o trimitere promptă la un oftalmolog. În plus, cei care necesită steroizi, purtătorii de lentile de contact și pacienții cu fotofobie ar trebui, de asemenea, să primească o trimitere.

Igienă și prevenție

Igiena și prevenția joacă un rol esențial în gestionarea și prevenirea conjunctivitei. Dacă sunteți predispus la conjunctivită sau dacă vă îngrijiți de cineva care are această afecțiune, următoarele măsuri pot contribui la reducerea riscului de infecție și la gestionarea simptomelor:

• Spălarea mâinilor: Spălați-vă mâinile frecvent cu apă și săpun, mai ales după ce ați atins ochii sau fețele altor persoane. Folosiți un prosop curat pentru a vă șterge mâinile.
• Evitarea atingerii ochilor: Evitați să vă atingeți ochii cu mâinile nespălate. Nu vă frecați ochii, deoarece acest lucru poate agrava inflamația și poate răspândi infecția.
• Evitarea partajării obiectelor personale: Nu împărtășiți prosoape, lenjerie de pat, ochelari de soare sau alte obiecte personale cu alte persoane atunci când aveți conjunctivită.
• Curățarea și dezinfecția obiectelor personale: Curățați și dezinfectați regulat obiectele personale, cum ar fi ochelarii de vedere sau de soare, pentru a preveni contaminarea.
• Evitarea expunerii la alergeni: Dacă suferiți de conjunctivită alergică, evitați expunerea la alergenii cunoscuți care pot declanșa reacții alergice.
• Igiena lentilelor de contact: Dacă utilizați lentile de contact, respectați cu strictețe regulile de igienă, cum ar fi spălarea și dezinfectarea corectă a lentilelor și a cutiilor de depozitare.
• Evitarea aglomerațiilor: Evitați să vă aflați în aglomerații sau locuri închise în care există riscul de răspândire a infecțiilor virale sau bacteriene.
• Igiena personală: În cazul conjunctivitei virale sau bacteriene, schimbați și spălați regulat fețele de pernă, prosoapele și alte obiecte cu care intră în contact ochii.
• Tratamentul corect al conjunctivitei: Dacă aveți conjunctivită, urmați cu strictețe planul de tratament prescris de medicul oftalmolog și evitați auto-medicația.

Sursa foto: Shutterstock