Diabetul atacă vasele mari şi mici, dar şi reţeaua de nervi

monkeybusinessimages/Getty Images/iStockphoto Female Diabetic Checking Blood Sugar Levels

Diabetul este viclean, nu dă semne decât atunci când a atins faza complicaţiilor. El probabil se instalase cu zece ani înainte de simptome. Explică primejdiile ce pândesc în boala diabetică medicul primar Alina Nicolau, director medical la Institutul de Nutriţie, Diabet şi Boli Metabolice “Nicolae Paulescu”.

La întrebarea “care este cauza diabetului”, cei mai mulţi oameni răspund că pancreasul nu mai fabrică destulă insulină pentru a anihila glucoza din sânge, astfel că glicemia este prea ridicată. E adevărat, se pierd celule beta producătoare de insulină din pancreas, dar nu acesta este singurul defect. Mai este acuzată şi aşa-numita rezistenţă la insulină. Este vorba de o rea gestionare a glucozei de către celule.

La diabet, glucoza nu îşi face treaba în interiorul celulelor, şi anume nu produce energie. Glucoza nu ajunge în interiorul celulelor, rămâne în circuitul sângelui, ducând la glicemia mare. Bolnavul de diabet este sărăcit de energie, el resimte o oboseală cronică. Pentru a compensa lipsa de energie, organismul fabrică energie din proteinele şi grăsimile din ţesuturi.

Este motivul pentru care diabeticul slăbeşte câteva kilograme, dar i se topesc şi muşchii. Bolnavul de diabet bea multă apă şi urinează mult. Tendinţa de a împuţina glucoza mare din sânge provoacă urinarea deasă, dar glucoza trage şi apa, motiv care duce la setea continuă a diabeticului.

Se strică şi analizele de urină. Omul nespecialist mai ştie că în diabet s-a deteriorat metabolismul glucidelor, al carbohidraţilor. Dar e cazul să fie în cunoştinţă de cauză că boala diabetică duce la dezechilibrarea şi a celorlalte metabolisme, a metabolismului proteinelor şi a metabolismului lipidelor. De aceea trebuie o grijă specială în a nu creşte colesterolul. Grăsimile trebuie şi ele drămuite.

De exemplu, nu mai mult de două pahare de lapte degresat, nu mai mult de două ouă pe săptămână, brânzeturi degresate. Există un barem de carbohidraţi. Dulciurile concentrate doar se gustă. Bolnavul poate mânca doar două felii subţiri de pâine, doi cartofi cât mărimea oului. Orezul, mazărea, fasolea boabe se consumă cumpătat, cântărindu-le. Produsele de panificaţie sunt restricţionate şi ele.

Totuşi, pâinea trebuie consumată pentru că reprezintă carbohidrat cu asimilare lentă. Nu trebuie consumate după placul inimii fructele dulci ca: bananele, strugurii, pepenele galben şi cel roşu - prea bogate în zahăr. Mai bine se mănâncă fructe necoapte, ca de exemplu merele creţeşti româneşti. Bine tratat şi respectând regulile de alimentaţie şi de viaţă, diabetul poate fi ţinut în frâu. Pe lângă cumpătarea în regimul alimentar, diabeticul trebuie să facă multă mişcare.

Diabetul atacă vasele sanguine mici şi mari, dar şi reţeaua de nervi. Diabeticul nu simte clar durerile, de aceea infarctul nu este însoţit de durerile violente în piept, se face infarctul de picioare.

La fiecare două zile, bolnavul de diabet trebuie să-şi inspecteze picioarele, fiindcă orice mică rană, orice rosătură a pielii din pricina pantofului cauzează amputări de degete sau chiar de picior. Şi tăierea unghiilor trebuie să se facă atent, să nu sângereze degetele.