Frumoasa mea, în noaptea asta să ne iubim ca doi nebuni

De aproape zece ani, doi economişti tineri, vioi la minte, un el şi o ea, frumuşei şi cu viitor ambiţios, erau colegi chiar de birou. Se ajutau la sfârşit de lună, când se făceau bilanţurile contabile, îşi mai împrumutau bani când unul era mai strâmtorat şi-şi beau cafeaua cu o ţigărică între fişetele de pe culoar, unde mai întindeau şi de o bârfă mică.

Erau camarazi şi amici. Au fost împreună cu ceilalţi colegi la botezul unui şef de la serviciu. În timpul petrecerii, la staţia unde se cânta a urmat o melodie foarte îndrăgită. "Frumoasa mea, în seara asta să ne iubim ca doi nebuni." Şi cei doi colegi şi amici au ieşit pe ringul de dans, şi cum Marcel Pavel cânta de se muiau şi zidurile, îmbrăţişaţi afectuos, căci aşa te îmboldeşte cântecul sentimental cu patimă interpretat de Pavel, au dansat de nici o aţă nu putea să încapă între trupurile lor prinse în mrejele şlagărului de dragoste. Şi nu mai lungim tevatura. De la cântecul lui Marcel Pavel din acea seară, de la dansul acela iubitor, peste şase luni, colegii de birou, economiştii doar amici, s-au căsătorit şi acum au şi doi copii. Un cântec devine forţă când se întâmplă două lucruri: este fredonat de zeci de mii de oameni şi în staţia de autobuz, şi în bucătărie, şi atunci când povestea unui cântec naşte poveşti reale, poveşti frumoase, poveşti de viaţă cu oameni din carne şi suflet.

Uluitor a fost cântecul "Frumoasa mea, în noaptea asta să ne iubim ca doi nebuni". Succes formidabil, a cucerit din prima inimile oamenilor şi a rezistat ani şi ani, până azi, când este la fel de iubit. La frumuseţea cântecului influenţa decisivă au avut-o vocea de mare zbor a lui Marcel Pavel şi trăirea lui de artist adevărat şi de sentimental până la prăsele. Dar iată povestea succesului acestui şlagăr, povestită chiar de aducătorul de mare succes Marcel Pavel. "M-a sunat într-o seară Ovidiu Comornic şi mi-a zis: Ascultă la telefon noua mea compoziţie. S-o cânţi tu. Mi-a plăcut, dar i-am spus că mă gândesc. Peste nici o zi l-am sunat eu la telefon şi i-am cântat eu «Frumoasa mea...», încât Comornic mi-a istorisit că a plâns pe frumuseţea cântecului şi interpretării. I-am dat o înregistrare şi naşului meu, un cunoscut om de afaceri. Pleca la mare cu maşina şi a pus «Frumoasa mea...» la casetofonul din bord. Ei bine, pe parcursul celor 200 de kilometri, el şi cei din maşină au ascultat tot timpul «Frumoasa mea...» şi mă sunau din cinci în cinci minute entuziasmaţi."

Venit dintr-o familie de lăutari celebri, tatăl renumit violonist, Marcel Pavel nu se abate nici cu o virgulă, nici cu un milimetru de la înaltele exigenţe ale artei cântecului. Vocea superbă îi cere asta, moştenirea muzicii lăsate de tată şi propriile visări îl fac să fie sever cu arta lui. A compus, la rându-i, cântece foarte frumoase, pe care le interpretează cu o voce ce se simte bine şi în aerul tare al interpretărilor de operă. De altfel, Marcel Pavel termină în acest an Conservatorul. Obţinând numai note de 10 la examene. "Când m-am prezentat la examenul de admitere cu concurenţi mulţi, la Conservator, eram deja cunoscut. Aveam emoţii totuşi şi când m-am arătat comisiei de mari cântăreţi şi severi profesori am spus: «Sunt Marcel Pavel», la care una dintre profesoarele din comisie, o celebră cântăreaţă de operă, m-a scuturat de la prima frază: «Aici nu eşti Marcel Pavel, ci eşti Pavel Marcel, ca la armată sau la clasele primare»." Cei doi băieţi, nişte copii reuşiţi, e firesc să fie îndrumaţi şi spre artă. Iau lecţii de pian şi de multe ori tata şi mama îi povăţuiesc că e important să studieze muzica, renunţând, poate, la jocurile cu mingea sau la şotron. De altfel, şi mama este o fostă balerină, care a crescut în mediul de înaltă artă sensibilă de la Balşoi Teatru. E miraculos când povestea unui cântec naşte frumoase poveşti de viaţă.