Medicii Eladei

Asclepios, medicul ridicat la rang de zeu in Antichitatea greaca, s-a nascut la Epidaur, loc cunoscut mai ales pentru vestitul teatru cu acustica impecabila. Epidaur era sanctuar, spital, casa de sanatate si bazar, dar si loc in care se dadeau spectacole.

O multime de schilozi, ciungi, ologi, orbi, epileptici si alti bolnavi dadeau aici navala spre a fi vindecati de zeul Asclepios si de oamenii lui, care erau pe jumatate preoti, pe jumatate infirmieri. Pelerinii erau gazduiti sub porticurile ionice care inconjurau templul. Dupa ce petreceau in rugaciune o noapte, erau dusi la fantana pentru a face baie, iar apoi diagnosticati. Acest ritual era binevenit, intrucat grecii nu prea se spalau. Nu se stie exact in ce constau procedurile, dar baile aveau un rol important. Un anume Diofant ii cere lui Asclepios ajutorul in boala sa de guta, numindu-l, dupa cum aflam dintr-o inscriptie de pe o stela din templul de la Epidaur, "zeu salvator". Din aceeasi sursa reiese ca Asclepios era pasionat de chirurgie, era cinstit, iar pe saraci ii vindeca si gratis.

Epoca de aur

Abia in vremea lui Pericle (495-429 i.H.), considerata epoca de aur a Greciei, medicina exclude religia si miracolele.

Adevaratul intemeietor al medicinei este Hipocrat (460-377 i.H.), desi inaintea lui se facuse remarcat si Alcmeon, un discipol al lui Pitagora, caruia i se atribuie descoperirea trompei lui Eustachio si a nervului optic.

Tanarul Hipocrat a inceput prin a compila o lucrare care stabilea, pe baze de experiente, modul de diagnosticare. Scrierile acestea le-a strans in lucrarea "Corpus Hippocraticum", care a fost timp de 500 de ani textul de baza al practicii medicale. Intors din calatoriile sale prin lume, el a infiintat in Insula Cos o renumita scoala de medicina, unde a avut numerosi discipoli.

Corpul omului, spunea Hipocrat, este alcatuit din patru elemente: sangele, mucozitatile, bila galbena si bila neagra, iar bolile provin din lipsa sau din excesul uneia dintre ele. Tratamentul trebuie sa constea deci din reechilibrare, sa se bazeze pe dieta mai mult decat pe medicamente. El era adeptul dictonului: "Mai bine sa previi decat sa vindeci!".

Nu s-au facut progrese extraordinare in anatomie si fiziologie sub conducerea lui, chirurgia era monopolul unor profesionisti, dar lui Hipocrat ii datoram bazele medicinei ca stiinta autonoma, precum si organizarea ei. De asemenea, i-a oferit o mare demnitate prin juramantul care ii obliga pe adepti sa aiba constiinta, nu numai stiinta.

Cu el, medicii s-au constituit pentru prima data intr-o breasla, infiintand "iateria" (cabinete de consultatie), si au organizat congrese unde fiecare isi aducea contributia prin experienta si descoperirile proprii.

REGULA. Hipocrat si-a facut cea mai buna reclama prin propria sanatate de fier. La 80 de ani mai colinda orasele si tarile, dar mereu respecta un orar si un regim alimentar riguros. Regula sa de viata era: sa mananci putin, sa dormi pe tare, sa te scoli o data cu pasarile si tot cu ele sa te culci. A pus un pariu de viata lunga cu Democrit, dar filosoful l-a invins depasind suta de ani, in timp ce Hipocrat a trait "doar" 83 de ani.

REPERE

START. Anul 2700 i.H. desemneaza, conform legendei, momentul in care imparatul chinez Shen Nung studiaza si experimenteaza acupunctura si ierburile. Ulterior, acest merit ii este atribuit lui Pen Tsao (Ierbarul), considerat si fondatorul medicinei chineze. VITAMINELE. In 1912, biochimistul britanic Sir Frederick Hopkins si medicul olandez Christian Eijkman stabilesc rolul pe care il au vitaminele in alimentatie; sunt primii care identifica boala cauzata de lipsa din organism a acestor elemente. Americanul Casimir Funk este primul care lanseaza termenul de "vitamine" pentru aceste elemente. EDUCATIE. Scrierile invatatului persan Avicenna (980 i.H.-1037 d.H.) au fost printre cele mai importante manuale de educatie medicala intre secolele XII si XIII. ANTICOAGULANT. Medicul american D.W. Gordon Murray introduce, la 1937, heparina, un acid organic complex care previne coagularea sangelui. PRIMUL VACCIN. In 1796, medicul britanic Edward Jenner inoculeaza in bratul unui baietel secretii dintr-o leziune de varsat de vant de pe bratul unei bolnave. Pe bratul baiatului s-a format o rana asemanatoare, dar acesta nu s-a imbolnavit de varsat. Apoi, Jenner il inoculeaza pe copil cu variola, demonstrand ca infectia usoara cu varsat l-a protejat de variola. Astfel, variola este prima boala tratata prin vaccin.