Medicina chineza traditionala

La inceput, ca la toate popoarele, si la chinezi practicile medicale au fost amestecate cu cele de magie. Si chiar dupa ce a iesit din stadiul primitiv, medicina chineza a pastrat vechile influente de natura astrologica: legatura dintre univers si om, Soarele, Luna, rotatia astrelor, succesiunea anotimpurilor.

Vechii chinezi considerau ca toate acestea actioneaza asupra sanatatii omului. Ei credeau ca organismul omenesc este alcatuit din cinci viscere "pline" (Yang): inima, plamanul, ficatul, splina si rinichiul stang (cel drept are functia de reproducere). Si viscerele "goale" (Yin): stomacul, vezica, vezicula biliara, intestinul subtire si cel gros. Chinezii mai credeau ca bolile se produc atunci cand se rupe echilibrul dintre univers si individ.

Texte pe carapace de broasca

Primele texte medicale au fost scrise intre secolele al XIII-lea si al XIV-lea i.Hr., fiind gravate pe carapace de broasca testoasa. In aceasta perioada, medicii chinezi studiaza alchimia, otravurile, dar si remediile minerale si vegetale, fiind preocupati in egala masura si de gasirea elixirului nemuririi. In Antichitate s-au remarcat trei figuri importante: Chen Zu Zi, care a lasat o lista cu importante observatii medicale privind ciroza, lumbago, accesul peritoneal, paralizia progresiva; Chang Chong Jing, "inventatorul terapeuticii chineze"; Hua To, considerat cel mai mare chirurg al epocii sale, lui fiindu-i atribuite laparatomii, grefe de organe si rezectii intestinale, efectuate sub anestezii generale. Un bun medic a fost si Huang Shu He (210-282), autorul celebrului "Canon al pulsului", un tratat in zece volume, in care se gasesc descrise 74 de feluri de puls! Un alt medic savant a fost Huan Fu Mi, cel care a elaborat un tratat de acupunctura.

Canonul medicinei chineze

Medicina chineza atinge apogeul in timpul dinastiilor Sui (581-618) si Tang (618-907). In 624 s-a creat Serviciul medical care supervizeaza cercetarile din medicina. Acum sunt descrise sistematic boli precum: holera, lepra, variola, rujeola, tuberculoza pulmonara si cea osoasa. Terapeutica se ocupa de cataracte si fracturi, cariile dentare sunt tratate prin obstructii si plombe. In aceasta vreme, Zheng Qi Miao (581-682) a elaborat "Canonul medicinei chineze". Mai tarziu, se remarca Yien Yin (1035-1117), unul dintre cei mai mari pediatri. Uimitoare sunt progresele chinezilor in materie de medicina legala. Prima disectie are loc la 1106, iar primul tratat de medicina legala din lume a fost scris in China, in 1247. El ramane si azi foarte modern.

Cel mai cunoscut medic al acestui timp este Hu Zheng Huei, mare dietetician imperial, care a descris maladiile carentiale si tratamentul lor pe baza unei diete rationale, excluzand medicamentele.

Dupa asezarea la tron a imparatilor dinastiei Ming (1368-1644), chinezii cunosc o perioada de mari realizari intelectuale. In aceasta perioada se traduc in chineza importante texte de anatomie si de circulatia sangelui. In 1578, Li Che Jen (1518-1593) elaboreaza capodopera sa, "Marele tratat de medicina" in 53 de volume. Aceasta vasta lucrare capata atributele unei veritabile enciclopedii gratie numeroaselor capitole referitoare la unele preparate farmaceutice, la date geografice, istorice, dietetice, cosmologice, filozofice si filologice. In aceasta lucrare se mentioneaza pentru prima data principalele simptome ale sifilisului, boala care deja patrunsese in China intre anii 1505 si 1506.

Specifica pentru medicina chinezilor ramane totusi acupunctura, descoperitorul acestei tehnici fiind imparatul Chen Nung, ridicat la rangul de fondator al medicinei chineze. Trebuie amintit ca medicina chineza a fost influentata de daoism, care, prin alchimie, a introdus medicamentele minerale si analgezice. Daoismul este un sistem filozofic care a emis o serie de practici terapeutice, cum sunt: helioterapia, masajul, kinetoterapia, nutritia, exercitiile de respiratie. Acestea sunt "la moda" si in zilele noastre. Si budismul a influentat medicina chineza prin dezvoltarea tehnicilor respiratorii.

INVATATURA. Legenda spune ca Imparatul Galben (circa 2700 i.Hr.) a dorit sa dezvolte un sistem de educatie sanitara pentru toti supusii sai pentru ca voia ca acestia sa fie sanatosi. A oferit salarii foarte tentante medicilor sai, dar le-a pus si o conditie: cand unul dintre supusii imperiului se imbolnavea, medicul care raspundea de el nu-si mai primea salariul pana la insanatosirea bolnavului. Aceasta a facut ca selectia intre adevaratii specialisti si sarlatani sa se faca foarte usor. In acelasi timp, chinezii de rand au fost invatati de medici cum sa-si protejeze sanatatea. Dintre toate invataturile, ei si le-au insusit cel mai bine pe acelea despre alimentatia sanatoasa si folosirea hranei ca medicament.

ACUPUNCTURA. Medicii chinezi au stabilit peste 120 de puncte (pe meridiane, corespunzand organelor), in care aplicau ace. Pentru insuficienta unui organ se aplicau ace de aur sau arama, 5-6 minute. In caz de hiperfunctie se aplicau in derma ace de argint, platina sau otel, 30-60 de secunde.

IGNIPUNCTURA. La fel de folosita ca si acupunctura era la chinezi si ignipunctura. Aceasta terapie, cu o actiune mai blanda decat acupunctura, consta in aplicarea de pulberi de plante medicinale din familia Artemisia, care, aprinse pe diferite portiuni ale trupului, produceau o usoara cauterizare cutanata.

STIATI CA

Intre remediile indicate de medicii chinezi in jurul anilor 1500 se numarau: mercurul pentru sifilis, arsenicul contra febrelor intermitente, fierul in anemii, iar substantele amare contra starilor febrile. Chinezii au aplicat aceste remedii inaintea europenilor. Cu ajutorul masajului, chinezii tratau peste 120 de afectiuni interne: gastro intestinale, hepato biliare, cardio vasculare, ginecologice, pareze, artrite etc.

REPERE

DISECTII. In jurul anului 1500, artistul si savantul Leonardo da Vinci (foto) face disectii pe corpuri umane si-si noteaza constatarile anatomice prin desene precise si detaliate. RESPIRATIE. In 1667, medicul Robert Hooke demonstreaza functia plamanilor, prezentand procesul de respiratie artificiala. TRANSFUZIE. Medicul francez Jean-Baptiste Denis efectueaza, in 1667, prima transfuzie moderna de sange, infuzand 12 uncii de sange de miel (circa 400 ml) unui baiat de 15 ani. Starea baiatului s-a ameliorat dupa tratament. VORBIRE. Chirurgul francez Pierre-Paul Broca descopera, in 1861, centrul vorbirii in creier, ceea ce conduce la teoria sa privind localizarea functiei. El va initia marcarea sistematica a zonelor creierului si a functiilor lor, un concept fundamental in neurochirurgie. LEPRA. In 1971, fizicianul Dick Rees descopera primul vaccin contra leprei. Cunoscuta inca din Antichitate, lepra este o boala contagioasa, produsa de un bacil si caracterizata prin leziuni locale pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase si viscere. OCHELARI DE SOARE. Se spune ca egiptenii sunt primii care au folosit ochelarii de soare. Abia in 1692, in timpul Proceselor Vrajitoriei din Salem, Hazel Bones a purtat o pereche de lentile negre, care-i acopereau ochii. In 1752, James Ayscough a inventat ochelarii cu doua randuri de balamale: un rand sustinea lentilele de vedere, iar al doilea, pe cele colorate.