Nu România e de vină pentru zgîrciul din salam şi ţeava care picură

SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
Se găsesc unii oameni cu guri buruienoase gata să transforme România în paratrăsnetul prin care să se scurgă toţi nervii lor, toate nemulţumirile lor. Că România e fata de treabă cu care să joace bîza toţi întunecaţii, să-i dea la fiere cîte o scatoalcă bietei ţări, fiindcă nu ştiu ce s-a stricat în jurul lor.

SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!
Se găsesc unii oameni cu guri buruienoase gata să transforme România în paratrăsnetul prin care să se scurgă toţi nervii lor, toate nemulţumirile lor. Că România e fata de treabă cu care să joace bîza toţi întunecaţii, să-i dea la fiere cîte o scatoalcă bietei ţări, fiindcă nu ştiu ce s-a stricat în jurul lor. Îi auzi pe unii clevetitori că bruftuiesc din vorbe România fiindcă le curge o ţeavă în baie, alţii toarnă ligheane cu zoaie în capul bietei Românii pentru că respectivii au găsit prea mult zgîrci în salam şi uite aşa e găsită vinovată şi i se aplică sudalme ţării fiindcă întîrzie troleibuzul, fiindcă s-a întrerupt curentul în patru blocuri şi tot felul de mici frecuşuri azvîrlite în spatele bietei Românii. Alţii sînt chiar sfidători la adresa ţării. O studentă, ce-i drept bună la carte, de la Institutul de Arte Plastice – secţia cronicari plastici, tuna şi fulgera că s-a săturat de România şi abia aşteaptă s-o părăsească. Cu ce te-o fi dezamăgit aşa de tare România, domnişoară sclifosită? Că înveţi pe gratis la facultatea pe care ţi-ai dorit-o, că ai şi bursă, aşa că toate refulările dumitale împotriva ţării sînt suduieli nedrepte, de om lipsit de orice profunzime, de orice recunoştinţă, de orice simţire faţă de locul unde ai văzut lumina zilei. Păi ia luaţi aminte, nedrepţi cîrtitori, există români care au avut profunde suferinţi datorită valurilor istoriei, dar n-au bîrfit răutăcios niciodată România. Unul dintre piscurile teatrului românesc, atît de îndrăgitul Mitică Popescu, a avut în perioada tinereţii un mare necaz. Era student la Teatru şi s-a dus într-o vizită unde un invitat a spus bancuri politice, iar un alt invitat, pe post de ciripitor la securitate, i-a turnat pe toţi cei prezenţi. Iar Mitică Popescu, care doar se aflase în acel cerc de cunoscuţi, a fost şi el băgat la puşcărie şi exmatriculat din facultate. Cînd a ieşit din închisoarea nedreaptă doar lupta extraordinară a marii actriţe Leopoldina Bălănuţă şi a maestrului Radu Beligan a reuşit să îi arunce colacul de salvare lui Mitică Popescu, care a fost reprimit în facultate. Marele talent Mitică Popescu n-a rostit o dată un cuvînt colţos la adresa României. Au stat zeci de ani în puşcării cu picioarele în apă, dormind pe piatră, fără să vadă măcar o dată raza de soare martiri ai bolşevismului: Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Radu Cîmpeanu, Ionescu Qintus, bătuţi şi înfometaţi de regimul comunist, dar la schimbarea macazului de istorie şi nici înainte n-au rostit aceste victime nici un reproş la adresa ţării.

Înţelept a fost discursul unuia dintre preşedinţii SUA care s-a adresat americanilor invitîndu-i să se gîndească mai întîi ce fac ei pentru ţară şi apoi să aibă pretenţii de la America. Fiecare dintre noi trebuie să îi dedice ţării o parte importantă din lucrarea lui zilnică. Pentru că, una peste alta, patria ne-a fost mamă fiecăruia dintre noi, măcar pentru decisivul sentiment de a te simţi acasă. Şi să nu-i uităm pe marii savanţi ai lumii care n-au uitat deloc simţirea de român şi pămîntul ţării. De curînd, profesori universitari din America au cerut României să traducă în engleză şi să reediteze Tratatul de Medicină "Celula nervoasă" scrisă acum o sută de ani de marele profesor român Gheorghe Marinescu. Iată, după un secol, creierele Americii îşi dau seama cît de actual, cît de valabil ştiinţific este Tratatul scris de savantul Gheorghe Marinescu. Renumitul profesor francez Charceau l-a rugat pe Gheorghe Marinescu să rămînă alături de el la renumitul spital din Paris, dar medicul român a refuzat politicos: "Am o mamă spălătoreasă în România, de care trebuie să am grijă. Şi trebuie să-i tratez pe românii mei". Locuia într-o cămăruţă oarecare în Spitalul "Mărcuţa", dar făcea ştiinţă la nivel mondial. Primul film ştiinţific făcut în lume este cel realizat de profesorul Gheorghe Marinescu pe vremea cînd abia se turnau primele pelicule de film artistic de către fraţii Lumierè.