Prevenirea si stoparea formarii placii ateromatoase (ingrosarea peretelui arterial prin depunere de grasimi si calciu) au un rol important in aparitia bolilor cardiovasculare si producerea evenimentelor majore ca infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Totusi, mai exista o afectiune mai putin cunoscuta, care produce ingrosarea peretelui arterial, cu consecinte la fel de periculoase pentru sanatate. Este vorba de displazia fibromusculara.
In aceasta maladie, celulele din peretele arterial se inmultesc anormal, producand zone in care peretele arterial se ingroasa, iar diametrul arterei se micsoreaza. In consecinta, scade fluxul de sange spre organul irigat de artera respectiva si acesta incepe sa dea semne de suferinta. Artera respectiva este ea insasi expusa complicatiilor, la acest nivel fiind mai frecvente procesele de tromboza, dar si disectia (ruptura) arterei, precum si formarea unui anevrism (anevrismul este o dilatatie a unui segment al unei artere. In zona respectiva peretele este slabit si se poate rupe usor, conducand la periculoase, uneori fatale, hemoragii).
Oricare artera poate fi afectata, cel mai frecvent este vorba insa de arterele renale (70% dintre cazuri) sau artera carotida (care hraneste creierul), mai rar fiind afectata artera mezenterica (care hraneste organele abdominale), arterele membrelor sau arterele coronare (care iriga inima). In cel putin un sfert dintre cazuri fenomenul este prezent pe mai multe artere. Nu se cunoaste cauza acestei maladii. S-a observat insa ca este de 3-4 ori mai frecventa la femei decat la barbati, fiind descoperita, de obicei, intre 25 si 50 de ani. Exista aglomerari de cazuri in familie, ceea ce pledeaza pentru existenta unui factor genetic. Fumatul reprezinta un important factor de risc.
De multe ori bolnavul nu prezinta simptome, afectiunea fiind descoperita cu ocazia unui control intamplator. Alteori, apar simptomele complicatiilor, de exemplu, un accident vascular cerebral sau insuficienta renala. Manifestarile depind de artera care este afectata. De exemplu, in cazul arterei renale apar: hipertensiune arteriala (la tineri, fara factori de risc, ascensiunile tensionale cedand greu la tratament), miscorarea (atrofia) rinichiului observata la ecografie sau alte teste imagistice, modificarea testelor renale, mai rar insuficienta renala. Daca este afectata artera carotida apar: ameteala, dureri de cap, tinitus (tiuit in urechi), vedere incetosata, uneori pierderi temporare ale vederii. Daca este afectata artera mezentarica, apar dureri abdominale dupa mancare si scadere in greutate(in lipsa unui regim de slabire). Daca este afectata artera care iriga un membru inferior, apare o durere caracteristica la mers, care dispare in repaus (claudicatie intermitenta), membrul este palid, rece, cu pierderea pilozitatii si producerea unei senzatii de amorteala .
Diagnosticul se face pe baza testelor imagistice: ecografie Doppler, angiografie conventionala sau prin tomografie computerizata, prin RMN sau angiografie cu substractie digitala. Daca este identificat un proces de displazie medicul va repeta ecografia Doppler sau angiografia la 6-12 luni, pentru a surprinde agravarea maladiei si a decide conduita terapeutica. Din pacate, nu exista un tratament care sa opreasca procesul dispazic, dar el poate fi corectat chirurgical. In functie de artera afectata se apeleaza la diverse tehnici. De exemplu, se poate recurge la angioplastie (se introduce un cateter pana la zona ingustata, urmat de un balon care se deschide la locul stenozei, pentru a forta deschiderea arterei). Daca acest lucru nu e posibil, se recurge la revascularizarea zonei pe cale chirurgicala.