Operatia estetica, o poveste antica

Daca v-am spune ca in urma cu aproape 5.000 de ani se faceau operatii estetice, ati crede ca este o nascocire. Dar nu o spunem noi, ci reiese din unele papirusuri egiptene si texte sanscrite.

Daca v-am spune ca in urma cu aproape 5.000 de ani se faceau operatii estetice, ati crede ca este o nascocire. Dar nu o spunem noi, ci reiese din unele papirusuri egiptene si texte sanscrite, care chiar descriu in detaliu astfel de interventii chirurgicale la nas, urechi si buze. Chiar si asa, fara anestezie, fara sterilizare si fara prea multe cunostinte despre anatomia umana, operatiile estetice se realizau nu dintr-un moft, ci dintr-o necesitate. Chirurgia plastica nu este o realizare a medicinei moderne, ci mai cu seama o poveste de mii de ani.

Un papirus care dateaza din anul 3000 i.Hr. descrie mai multe interventii chirurgicale pentru corectarea fracturilor de mandibula si nas. Se banuieste ca autorul originar al acestui papirus este Imhotep, primul medic si arhitect din istoria omenirii. In jurul anilor 2.600 i.Hr., bandele de jefuitori din India obisnuiau sa-si mutileze victimele, in semn de umilire. In plus, legea hidusa prevedea atunci amputarea nasului criminalilor sau sotilor adulteri. Cum aceasta parte anatomica era in antichitate un simbol al demnitatii, se intelege de ce chirurgia estetica era o necesitate. Primele interventii plastice din India sunt detaliate in enciclopedia "Samhita", din anul 600 i.Hr. Autorul acesteia, Sushruta, descrie peste 300 de operatii de reconstructie a lobului urechii si a nasului. Sushruta, considerat parintele chirurgiei plastice, se folosea de grefe de piele de pe frunte sau obraz si realiza instrumente medicale speciale pentru aceste interventii.

De-a lungul vremii, chirurgia plastica a luat amploare, o data cu aprofundarea cunostintelor de anatomie umana, cu aparitia anesteziei si introducerea conditiilor de asepsie.

CLEOPATRA. "Daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, fata lumii ar fi fost alta", spunea Blaise Pascal despre regina Egiptului, al carei nas era lung si coroiat. Pascal credea ca femeile cu nasul lung sunt mai atragatoare si ca poate tocmai acest amanunt i-ar fi atras pe Cezar si Marcus Antonius. Desi operatiile estetice erau posibile la acea vreme, Cleopatra nu a apelat la ele. Totusi, multi chirurgi au remodelat virtual nasul reginei. CURIOZITATE. In cartea sa, Sushruta descrie peste 180 de instrumente chirurgicale, multe dintre ele similare celor folosite in prezent pentru operatiile plastice.