Proiectul facut de un inger!

Acum ceva vreme, Marele Creator l-a chemat pe unul din ingerii preferati si i-a spus: "Iti dau urmatoarea sarcina. Fa un proiect de femeie frumoasa si desteapta, de femeie doldora de sensibilitate si talent si fixeaza-i si menirea, sa aduca bucurie oamenilor!". Ingerul cel destoinic s-a apucat imediat de treaba si a facut proiectul si, apoi, asa cum i-a dat misiunea Peste Toate Superiorul, a si pus in lucrare proiectul. Dar inainte a inmuiat o pana de pescarus in calimara si a scris pe coperta proiectului: "Maria Dragomiroiu". O iubeste publicul. Sufletul ei trece intotdeauna scena si incalzeste salile. Vocea ei mangaie toate simtirile frumoase si prin glasul ei cantul popular straluceste, nu-l intineaza nici un microb de muzica de mahala cum din pacate exista ingrijoratorul pericol. Cand simte ca trebuie sa-si improspateze sufletul, Maria Dragomiroiu se suie la volan si da o fuga pana la casa parinteasca dintr-o comuna valceana, acolo unde in fiecare lucru este o particica din fiinta iubita a mamei. Si se apuca Maria sa deretice prin casa, sa mature frunzele cazute pe prispa si sa trebaluiasca prin batatura. Din cand in cand ridica ochii spre un loc de pe perete, unde a ramas un cui de care acum multi ani era agatat un difuzor simplu si batran la care auzea vocea Mariei Lataretu, a Mariei Tanase, cele doua Marii care i-au luminat drumul prin arta. De altfel, le-a iubit pe amandoua, dar s-a ferit tot timpul sa le imite. A vrut sa fie o Marie de sine statatoare, Maria Dragomiroiu. De altfel, la concursul "Floarea din gradina", pe care pana la urma l-a castigat cu brio, cineva chiar a sfatuit-o sa se fereasca toata viata de pericolul de a fi influentata de duhul Mariei Tanase. Si asta fiindca Cerul chiar ii lasase o voce ce semana cu a inegalabilei cantarete "Cine iubeste si lasa!". A coborat Maria, copil de taran din satul valcean, sa cucereasca tara cu cantecul popular. S-a inscris eleva la liceul de copii de oameni importanti "I.L. Caragiale". Lua de cu zori tramvaiul sa ajunga la scoala, cand nu venise inca nimeni, si se apuca sa repete cantece in clasa goala. O asculta pe furis femeia de serviciu care nu se putea abtine si la sfarsit intra in clasa si aplauda. Au indragit-o si copiii de oameni suspusi, laudandu-se cu ea dupa castigarea trofeului si alintand-o "floricica noastra". De altfel si acum, cand se duce la piata, sar targovetii si unul ii da o conopida, o mamaie cu broboada ii da fasole verde din gramada ei, si oamenii satului, dar si cuparatorii din piata o ating si ii spun "Maria noastra". Cu lunga vreme in urma, mergea intr-o seara pe strada, impingand carutul cu fetita ei Ileana, si a vazut luna noua ca o secera. I-a venit in minte amintirea mamei care ii indemna sa priveasca luna noua, le dadea un banut si le ingana cantecelul "Luna, luna, noua/ Taie painea-n doua/ Tie jumatate/ Mie sanatate/ Si belsug in toate". Si in sensibilitatea Mariei a prins zvon de cantec nou cu raze de luna impletite intr-un leagan pentru micuta Ileana. Si asa a aparut cantecul compus de Maria, cantec de mare succes "Luna, luna, noua": Luna, luna noua, fa-mi leganutul/ Leagana-mi pruncutul/ Luna, luna plina/ Coboara in gradina/ Razele-ti anina/ Pe flori de sulfina, impletind cununa". Cand apare pe scena sau e rugata sa cante la o petrecere, Maria Dragomiroiu dezmorteste totul, se incalzesc sufletele, se topeste stinghereala dintre oamenii care nu se cunosc. Si marea artista daruieste frumos si bucurie, asa cum i-a fost fixata menirea de ingerul acela cu proiectul. Acum o vreme, dupa ce i-a fericit cu cantecul popular pe romanii plecati de mult in America si le-a mai ostoit dorul de acasa, Maria s-a dus la aeroport sa ia avionul spre tara. A intarziat si a pierdut avionul trebuind sa astepte urmatoarea cursa care pleca peste 18 ore. A stat langa geamantane si a plans numarand minutele, caci 18 ore erau prea mult pentru dorul ei de a calca iarasi pe pamantul romanesc.