Pune pe fugă diabetul

Sedentarism la nivel planetar. Epidemie de diabet. Sunt avertismentele profesorului doctor Andre Grimaldi, şeful Compartimentului Diabetologie de la Spitalul Pitie-Salpetriere din Paris, lansate cu ocazia conferinţei Diabetes Management

Sedentarism la nivel planetar. Epidemie de diabet. Sunt avertismentele profesorului doctor Andre Grimaldi, şeful Compartimentului Diabetologie de la Spitalul Pitie-Salpetriere din Paris, lansate cu ocazia conferinţei Diabetes Management: News and Advances From ADA’08, derulată la începutul lunii, la Paris.

Toată lumea vorbeşte despre prevenţie. Culmea este că diabetul chiar poate fi prevenit, fără prea mult deranj. Dimpotrivă. „Avem la dispoziţie două căi esenţiale: pe de o parte, o alimentaţie echilibrată, lipsită de grăsimi, iar, pe de altă parte, activitate fizică“, spune profesorul Grimaldi. Mai importantă în prevenţia diabetului este activitatea fizică zilnică. „Elementul care creează pericolul epidemiei de diabet este sedentarismul la nivel planetar. Oamenii stau din ce în ce mai mult în faţa ecranului – la televizor, lucrează sau se joacă la calculator, la laptop. Asistăm la urbanizarea planetei cu toate riscurile acestui proces. Or, toate aceste elemente ameninţă planeta în ansamblul ei să se confrunte cu o epidemie de diabet. În aceste condiţii, recomandarea mea este să facem sport. Aceasta presupune o schimbare a stilului de viaţă, o adaptare la un nou mod de viaţă zilnic, care se imprimă din primii ani de viaţă. Copiii trebuie învăţaţi să simtă plăcerea de a face zilnic sport. Este uimitor faptul că mulţi demnitari chiar fac sport. Mulţi fac jogging. S-a realizat un curent numit jogging, ceea ce nu întîlneam în perioada generalului de Gaulle. Este un semn al conştientizării acestei ameninţări de către societate, respectiv faptul că acti­vitatea fizică este indispensabilă dacă vrem să evităm bolile cardiovasculare, dacă vrem să evităm diabetul.“

De ce exerciţii fizice?

60% din zahărul provenit din alimentaţie este în principal utilizat şi stocat de muşchi. Dar dacă muşchii nu sînt puşi în mişcare, dacă muşchii sînt infiltraţi cu grăsime, ei sînt obligaţi să consume grăsimi, şi nu glucide, zaharuri. Astfel, muşchii devin rezistenţi la acţiunea insulinei.

În acest moment, pancreasul este nevoit să secrete insulină din ce în ce mai multă care pătrunde în muşchi. Astfel, după 10-20 de ani, pancreasul oboseşte, nu mai este capabil să facă faţă acestei situaţii mult timp. În acest moment, nivelul general al zahărului este depăşit şi este asociat cu o epuizare a celulelor pancreatice.

Aşadar apare o rezistenţă a ţesuturilor musculare la insulină, care repre­zintă debutul bolii. Asta va face ca într-o zi pancreasul să cedeze şi glicemia să creas­că.

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

Victime

Statisticile sînt alarmante în privinţa numărului de persoane bolnave de diabet. În lume, la ora actuală, sînt 250 de milioane de persoane, dintre care 3 mi­lioane în Franţa. În ţara noastră sînt peste 600.000 şi numărul bolnavilor de diabet este în creştere constantă. Potrivit prognozelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în următorii 20 de ani acest număr va creşte pînă la 380 de milioane.

Rezultatele studiului TULIP (Testing the Usenfulness of Lantus) prezentat în cadrul celei de-a 68-a sesiuni ştiinţifice a American Diabetes Association (ADA) arată importanţa momentului începerii insulinoterapiei.

„Dacă glicemia nu poate fi controlată prin regim alimentar, exerciţii fizice şi antidiabetice orale administrate în doze tolerabile, înseamnă că pacienţii sufe­rinzi de diabet de tip II se află într-un moment critic al evoluţiei bolii lor“, consideră prof. Grimaldi. Potrivit acestui studiu, la 66% dintre pacienţii care au urmat tratament cu insulină bazală cu acţiune prelungită (Lantus), injectabilă s-a înregistrat scăderea sub 7% a hemoglobinei glicozilate, valoare recomandată de ADA pentru controlul glicemiei, în timp ce doar 38% dintre pa­cienţii care au urmat o dietă au reuşit să ţină în frîu.

Scăderea cu un procent a nivelului hemoglobinei glicozilate este foarte importantă, deoarece reduce cu 30%-40% riscurile complicaţiilor microvasculare (oculare, renale, neurologice).

Cu ocazia conferinţei Diabetes Ma­nagement: News and Advances From ADA’08, professor Thomas Danne, secretar general la Societatea Internaţională pentru Studiul Diabetului Copilului şi Adolescentului, atrăgea atenţia asupra diabetului pediatric. Pornind de la faptul că, în general, copiii sînt nişte pacienţi dificili, compania Sanofi-Aventis a supus atenţiei un medicament prescris în cazul diabetului tip 1 care este eficient inclusiv pentru paci­en­ţii între 14 şi 17 ani cu diabet insulinodependent. Medicamentul Glulisine Apidra prezintă avantajul că se administrează înainte cu 15 minute sau imediat după masă, iar viteza de reacţie este rapidă.

În viitorul apropiat

În privinţa diabetului de tip I, se încearcă un substitut al pancreasului bolnav. Cercetările se orientează spre punerea la punct a unui pancreas artificial, spre grefa de pancreas, spre celule primitive, suşe. Cercetarea este deschisă, în sensul ca, într-o bună zi, să fie posibilă vindecarea diabetului şi să nu mai fie ne­voie de insulină. Să fie posibil un pancreas artificial care să facă totul. Dar în această direcţie cercetările avansează lent. Cu actualele medicamente, diabeticii pot avea o viaţă normală şi pot evita complicaţiile.

În diabetul de tip II, care este o boală nu numai a metabolismului glucidic, ci şi a metabolismului energetic, legat de excesul de grăsimi, de supraponderalitate, viitorul presupune asocierea de medicamente care să sensibilizeze muşchii la insulină, care să poată îmbunătăţi secreţia de insulină de către pancreas. Aceste două obiective esenţiale pot fi atinse de o nouă clasă de medicamente care sînt capabile de a creşte producţia de insulină de către pancreas.

L-am întrebat pe profesorul Grimaldi dacă este optimist în pri­vinţa gestionării diabetului. „Da. Un optimist rezonabil. În sensul că medicamentele din diabetul de tip II sînt obiectul unor asocieri, pe care le putem face. Totuşi, medicamentele nu pot înlocui ceea ce numim noi modificarea stilului de viaţă. Vom putea avansa, în sensul de a ţine sub control diabetul, cînd vom fi capabili, prin manipulare genetică sau medicamente, să trăim în armonie cu mediul înconjurător, prin activitate fizică, alimentaţie echilibrată.“

Informaţii

În România, 29,66% dintre persoanele care au participat la Programul de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei se con­fruntă cu un risc crescut de diabet za­ha­rat. Acest procent ridicat este pus în primul rînd pe seama stilului haotic de viaţă.

Multe dintre aceste persoane nu au suficiente cunoştinţe în legătură cu diabetul zaharat, iar lipsa informaţiilor face cu atît mai dificilă prevenirea şi ţinerea în frîu a acestei boli.

Diabetul de tip I (insulinodependent) poate avea o cauză genetică, virală sau autoimună. Aşadar, dacă sîntem predispuşi la diabet, boala poate să apară, oricît de echilibrată ar fi viaţa noastră. Diabetul insulinodependent îşi anunţă prezenţa printr-o suită de simptome clare (sete, uri­nă abundentă, slăbire şi oboseală cronică).

La polul opus, diabetul de tip II (noninsulinodependent) apare la persoanele cu o greutate mai mare decît cea normală, în special la obezi.

Instalarea acestui tip de diabet este în strînsă legătură cu o alimentaţie în care predomină grăsimile, carbohidraţii şi sedentarismul. Diabetul noninsulinodependent apare adesea fără nici un simptom, de aceea mulţi dintre noi suferim de această afecţiune fără măcar să ştim.

De cele mai multe ori, diabetul de tip II este descoperit întîmplător, în timpul unui examen de rutină. Se întîmplă, de asemenea, ca bolnavii de diabet noninsulinodependent să afle că sînt diabetici la mult timp după ce boala s-a instalat, cînd apar complicaţiile: lezarea nervilor periferici (neuropatia) sau afecţiunile cutanate.

Măsuri

Persoanele care intră în categoria celor cu risc de diabet (sedentari supraponderali, cu o alimentaţie dezechilibrată, cu antecedente de diabet de tip II în familie) trebuie să ia o serie de măsuri. Să îşi schimbe stilul de viaţă: să mănînce cu măsură alimente din toate categoriile (fructe, legume, carne slabă, ouă, lapte, peşte etc.) şi să facă mişcare zilnic sau cel puţin de trei ori pe săptămînă.

Iar o măsură suplimentară şi extrem de importantă o constituie controlul glicemiei. În cabinetul medicului sau acasă, cu ajutorul unui aparat special, trebuie să ne măsurăm în mod frecvent glicemia. Iar în cazul în care depăşeşte valorile normale, să beneficiem de un control specializat şi de tratamentul adecvat.

EXCESE. „Evitaţi excesul de sare, zahăr şi grăsimi!“ Este o recomandare care poate preveni multe boli, printre care şi diabetul. Deoarece persoanele care depăşesc cantităţile normale de sare, zahăr, grăsimi şi proteine se expun nu doar riscului de diabet zaharat, ci şi de boli cardiovasculare, afecţiuni ale inimii etc. Conform specialiştilor, într-un interval de 24 de ore trebuie să consumăm: sare – 5-6 g, zahăr – 50-60 g, grăsimi – 1,5 g/kg corp şi proteine – 0,8 g/kg corp.

MIŞCARE. Antrenorul de fitness Luiza Bucur (foto) ne atrage atenţia că este esenţial să facem mişcare în fiecare zi, de preferat în natură. Un set de exerciţii, jogging sau pur şi simplu o plimbare în aer liber sînt de două ori mai eficiente decît antrenamentul într-un spaţiu închis.

Sfatul medicului

Prof. dr Andre Grimaldi spune că, dacă secreţia şi acţiunea insulinei nu sînt corecte, glucoza rămîne în sînge, provocînd hiperglicemia: creşterea nivelului zahărului în sînge. Este momentul debutului unor complicaţii, care afectează calitatea vieţii pacientului diabetic, dar şi a familiei lui. Complicaţiile pe termen lung cele mai frecvente sînt:

– nefropatia diabetică, în final insuficienţă renală care necesită dializă sau transplant de rinichi

– bolile ochiului diabetic (retinopatie, edem macular), afectarea gravă a retinei, mergînd pînă la orbire totală sau parţială

– neuropatie diabetică cu deznodămînt sever: amputare la nivelul membrelor inferioare

– boli cadiovasculare care afectează inima şi vasele sanguine, provocînd complicaţii fatale prin afecţiuni coronariene, accidente vasculare cerebrale.