Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Majoritatea persoanelor cu sindrom de tunel carpian iau in considerare o interventie chirurgicala doar daca tratamentele de tip conservator nu ofera suficienta alinare. Chirurgia este, intr-adevar, cea mai buna optiune de tratament pentru aceasta afectiune, fiind de fapt singura care indeparteaza definitiv presiunea asupra nervului median, inlaturand imediat simptomele suparatoare.
Ce este sindromul de tunel carpian?
In cadrul sindromului de tunel carpian, nervul median, care trece prin tunelul carpian de la incheietura mainii, este comprimat sau iritat. Acest lucru poate provoca amorteala, furnicaturi, durere si poate chiar sa afecteze mobilitatea mainii, in special a primelor 4 degete ale mainii.
Tratamentul chirurgical presupune taierea unei benzi fibroase pe interiorul incheieturii mainii, cunoscuta sub denumirea de retinacul flexor. Scopul este de a reduce presiunea asupra nervului median. Aceasta este una dintre cele mai des efectuate proceduri chirurgicale la nivelul mainii.
Este interventia chirurgicala intotdeauna o optiune pentru tratarea sindromului de tunel carpian?
Desi interventia chirurgicala face ca simptomele sa dispara definitiv, nu este intotdeauna necesara. Alte tratamente sunt de obicei preferate, mai ales daca afectiunea este inca intr-un stadiu incipient. Operatia de urgenta este de obicei necesara doar atunci cand boala este deja in stadiu avansat, afectand sensibilitatea si mobilitatea degetelor mainii.
Operatia pentru sindromul de tunel carpian
Exista doua tipuri de proceduri chirurgicale posibile:
- Eliberarea deschisa a tunelului carpian: chirurgul face o taietura pe interiorul incheieturii mainii si apoi deschide retinaculul flexor. Poate avea o incizie clasica sau o incizie minim invaziva. Preferata medicilor de mana din ziua de azi este incizia minim invaziva, aceasta fiind mai redusa ca dimensiune si avand rezultate estetice superioare celei clasice;
- Decompresia endoscopica: aici, chirurgul trebuie sa faca o taietura in palma si una in incheietura mainii. Apoi, va introduce o camera foarte mica (numita endoscop) printr-una dintre taieturi pentru a monitoriza procedura si va folosi un instrument miniatural pentru sectionarea retinaculului flexor, care se va introduce in cea de-a doua taietura. Tehnica endoscopica se poate face si prin folosirea unei singure taieturi mici la incheietura mainii. Decompresia endoscopica vine insa cu un mare dezavantaj: poate fi efectuata doar in cazurile incipiente sau medii de sindrom de tunel carpian.
Aceste doua abordari sunt la fel de bune pentru ameliorarea simptomelor si sunt asociate cu riscuri minime. Timpul de recuperare poate fi putin mai scurt pentru procedurile endoscopice, permitand oamenilor sa se intoarca la activitatile obisnuite mai devreme.
Operatia se face de obicei in regim de spitalizare de o zi, procedura in sine durand in jur de 15-20 de minute. Se efectueaza cu anestezie locala, este complet nedureroasa, iar pacientul se va putea intoarce acasa dupa doar 2 ore petrecute in clinica.
Cat de eficienta este operatia pentru sindromul de tunel carpian?
Operatia este de obicei luata in considerare numai daca simptomele revin in mod regulat si problemele asociate cu senzatiile dureroase cresc, in ciuda incercarii altor tratamente, cum ar fi purtarea unei orteze specifice sau injectiile cu corticosteroizi. In aceste cazuri, interventia chirurgicala poate oferi o usurare mai buna decat injectiile repetate sau celelalte tratamente conservatoare.
Mai multe informatii despre operatie si despre tratamentul sindromului de tunel carpian poti gasi pe www.bestetic.ro
