Terapia cu oxigen

David are 3 ani. Dar este dezvoltat ca un copil de numai 12 luni. Nu poate să mănânce singur. Nu merge decât sprijinit de braţele mamei sale. Poartă ochelari. Nu vorbeşte. Din când în când rosteşte câteva silabe, care-i dau speranţă mamei lui că într-o zi Dumnezeu va vrea să-l pună pe băiatul ei pe drumul cel bun.

Valentina Teodorescu a născut prin cezariană. Pe fugă, pentru că "medicul meu era de gardă şi mi-a zis să mă prefac că mi-e rău ca să mă ducă în sala de operaţie. I-am dat 300 de euro". Proaspăta mămică şi-a sărutat copilul de-ndată ce i-a fost pus în braţe, a zâmbit plină de fericire şi-a zis "Tatăl nostru" şi i-a mulţumit medicului. "La alăptat, am observat că nu mănâncă. Plângea mereu. Nu ştiam ce să-i fac. Le-am anunţat pe asistente.

De fiecare dată mi-l aduceau şi-mi spuneau că nu are nimic. Abia după trei zile am aflat că la naştere David nu avusese suficient oxigen. Cei de la spital m-au anunţat că are hemoragie cerebrală. Am simţit că toată lumea mi se prăbuşeşte. Medicul a venit la mine. Mi-a spus că îmi dă un medicament, Tanacan, şi că totul o să fie bine", îşi aminteşte mama vorbele medicului.

DAT AFARĂ DE COPIII SĂNĂTOŞI, PRIMIT DE NEVĂZĂTORI
Femeia a încercat să se liniştească. trei luni a urmat tratamentul prescris, fără să se abată. Copilul parcă era din ce în ce mai rău. Stătea numai pe spate, nu era interesat de nici o jucărie. Vocea mamei e inundată de lacrimi. Ştie că de atunci nu a mai avut linişte. A luat drumul spitalelor din ţară. A ajuns în Zalău, Cluj, Sibiu. Fiecare medic cu diagnosticul lui. Aşa a ajuns mama să audă de "paralizie cerebrală hipotonă, encefalomalacie multichistică, retard neuromotor moderat sever, strabism convergent, leziuni sechelare gliotic-atrofice parieto occipitale biemisferice, nespecifice patogenic".

"Cel mai trist este că toate acestea puteau fi evitate dacă David ar fi fost pus la oxigen imediat după naştere, şi nu la trei zile. Dacă medicii şi-ar fi dat mai mult interesul..." Valentina nu are decât un singur copil. Pe David. Deşi trăiesc doar din cele 10 milioane pe care le câştigă soţul ei, nu se dă bătută. Pe la toate centrele la care a fost, mama a întrebat medicii, pe ceilalţi părinţi veniţi cu copiii la recuperare, a intrat pe internet, doar-doar va găsi ceva care să-i dea speranţa că încă se mai poate face ceva pentru copilul ei.

Aşa a aflat de singurul centru din ţară, aflat în Constanţa, unde se practică recuperare hiperbară. Oxigenul este administrat corpului uman în mediu de presiune crescută. În oxigenoterapia hiperbară şi-a pus mama toată speranţa. Şi în Dumnezeu. Căci, spune ea, "am început să merg des la biserică. Să mă rog, să ţin post şi să mă împărtăşesc. Parcă simt că lui David îi este mai bine. Este un copil vesel, ar vrea să se joace, dar nu prea reuşeşte, poate să ne identifice, dacă stă pe burtă ajunge să se dea jos din pat", povesteşte Valentina.

Din dorinţa de a fi în preajma copiilor, mama l-a dus pe David la grădiniţă. La una frecventată de copiii nevăzători. Grădiniţele la care merg copiii sănătoşi i-au trântit uşa în faţă. "Face mizerie, nu merge singur, nu vorbeşte. Nu are cine să se ocupe de el." Acesta a fost răspunsul cu care i-au închis gura mamei. Medicii constănţeni i-au recomandat mamei să-l aducă pe cel mic de două ori pe an la recuperare.

Fiecare etapă a câte 15 şedinţe. Numai o şedinţă costă 400 RON. "După această terapie hiperbară, ar trebui să mergem la Zalău. Apoi trei săptămâni în Dezna, pe lângă Arad. După care ar urma încă o dată cele 15 şedinţe de terapie efectuate la Constanţa. Acesta a fost programul făcut de medici. Sper din tot sufletul să-l putem respecta", spune mama cu încredere.

 

Sprijiniţi-l pe David!
Pentru cei care îl pot ajuta pe Da­vid să ajungă la clinica de re­cu­perare din Constanţa, la Bancpost, Timişoara, pe numele ma­mei, Teodorescu Valentina, s-au deschis următoarele conturi:
în lei: RO90BPOS36607055170RON01
în euro: RO25BPOS36607055170EUR01
SWIFT BPOSROBU.
Pentru mai multe detalii, familia Teodorescu poate fi contactată la numărul de telefon: 0767-79.59.72.