Un preaplin de bucurie pentru visul îndrăzneţ

Era un preaplin de bucurie. Îi ieşea fericirea învolburată prin fiecare por. Îi râdeau şi ochii. Îi râdeau şi consoanele, se bucurau şi vocalele. Generalul Ioan Sârbu, profesor doctor de implantologie dentară, comandant al Spitalului Militar Central, primise vestea cea mare.

Veste la care migălise câţiva ani buni s-o pregătească. Trebăluise să devină proiect un vis frumos al lui, dar şi al altor capi de medicină militară. Generalul prof. dr Ioan Sârbu venise în emisiunea mea de televiziune - de sănătate - şi deborda de nerăbdare să anunţe o ştire îmbucurătoare. Căpătase ultimele aprobări, acel vis îndrăzneţ care îi semna ridicarea unui nou spital militar la nivelul exigenţelor europene ale secolului al XXI-lea, un spital pentru Mileniul III. În acest spital modern care nu se va înroşi de timiditate în faţa nici unui mare spital din Occidentul bogat, vor putea fi trataţi militarii români şi familiile acestora. Dar şi românii obişnuiţi, precum şi, la nevoie, soldaţii NATO. Noul spital impozant, de mare anvergură, cu unsprezece etaje, va cuprinde toate specialităţile medico-chirurgicale, ca un simplu exemplu, va avea 20 de săli moderne de chirurgie. Va avea şi pistă pentru elicopter şi se va înălţa pe Calea Plevnei, în apropierea actualului şi bătrânului Spital Militar Central. Era normal ca generalul doctor profesor Ioan Sârbu, directorul Spitalului Militar Central, să radieze de satisfacţie. În zilele acestea lucrarea s-a pus în mişcare. Se conturează proiectul, se aşază pe hârtie gândurile, bugetul a fost aprobat.

Au trecut nişte ani, din ziua când generalul prof. dr Ioan Sârbu, la vremea aceea căpitan medic, se ridica de pe pista marelui aeroport din New York cu avionul întorcându-se acasă. Făcuse o specializare în arta implantului stomatologic la celebrul profesor american Linkow. Rămas în aeroport, renumitul şef de şcoală în implantologia dinţilor, prof. american Linkow, îi făcea cu mâna la despărţire. Îi propusese căpitanului medic român să rămână în America pentru a lucra în echipa lui de elită. Dar doctorul Ioan Sârbu a refuzat politicos: "Maestre, sunt fericit că apreciaţi şi aţi vrut să mă păstraţi lângă dumneavoastră. Dar vă rog să mă iertaţi şi să mă înţelegeţi că trebuie să mă întorc acasă, în România, la Spitalul Militar care mi-a fost şi casă, şi familie. Şi că trebuie să aplic tot ce m-aţi învăţat, românilor mei".

Profesorul american, magistru al medicinii internaţionale a implantului dentar, l-a înţeles pe căpitanul doctor român, ba simpatia ce i-o purta a crescut, drept care a făcut pentru prima dată un gest: l-a petrecut pe un medic străin la aeroport. Generalul prof. dr Ioan Sârbu i-a păstrat recunoştinţă profesorului american. Când are ocazia să participe la vreun congres de medicină în SUA îi face o vizită profesorului Linkow. L-a învăţat subtilităţile artei implantului de dinţi şi-i păstrează recunoştinţă aşa cum este recunoscător comunei lui de undeva din Gorj, de unde a plecat spre viaţă şi spre împlinire profesională. De altfel, comandantul Spitalului Clinic Militar Central a ridicat şi un monument de dragoste şi pioşenie în comuna natală pentru toţi oamenii satului, care l-au învăţat ce înseamnă respectul din acel simplu bună ziua pe care îl rostesc ţăranii, l-au învăţat să preţuiască munca şi să năzuiască tot timpul înalt. Copil pornit de la ţară, Ioan Sârbu a fost la început şi strungar, "Mă ardeau bucăţile de şpan sărite din strung". A fost felcer în Spitalul Militar, care l-a trimis la facultatea de medicină şi care i-a fost şi casă. Şi a căutat să întoarcă cât mai multă recunoştinţă spitalului. Vechiul Spital Militar, de peste 100 de ani, de unde a început medicina prin Carol Davila, va rămâne în picioare şi după ridicarea ultramodernului spital pentru Mileniul III. Va rămâne ambulatoriu cu policlinici şi se va organiza un edificiu medico-social pentru pensionarii militari, pentru veteranii de război, care vor fi trataţi, care vor avea o casă a lor unde să-şi poarte frumos bătrâneţile după ce şi-au închinat sângele şi zilele Patriei.