Rezistenţa la antibiotice a devenit un motiv serios de ingrijorare in lumea medicală, aşa incăt specialiştii recurg la metode alternative de combatere a bolilor infecţioase.
Rezistenţa la antibiotice a devenit un motiv serios de ingrijorare in lumea medicală, aşa incăt specialiştii recurg la metode alternative de combatere a bolilor infecţioase. Uleiurile volatile sunt o astfel de soluţie, din ce in ce mai larg răspăndită, pentru că la aceste esenţe nu se poate dezvolta rezistenţă, chiar şi după administrări indelungate. Ele nu doar că distrug microbii, dar sunt bine asimilate de organism şi nu produc efecte secundare, precum antibioticele de sinteză. In doze foarte mici, uleiurile volatile au un efect puternic antiseptic şi antiinflamator, aşa incăt pot trata toate afecţiunile de natură microbiană. Se pot administra atăt extern, prin masaje sau aromaterapie, căt şi intern, dar cu prudenţă.
Dezinfectante
Pentru a trata afecţiunile pielii, uleiurile volatile se diluează intr-un ulei de bază (măsline, migdale), pentru că, fiind foarte concentrate, pot produce iritaţii. Cele mai bune dezinfectante al pielii sunt uleiul volatil de lavandă şi cel de mentă, iar efect cicatrizant au uleiurile de busuioc, ienupăr, eucalipt şi rozmarin, ne spune dr Cristina Bălănescu, medic primar medicină generală, cu competenţă in terapii complementare, de la Centrul de Sănătate Clar Med. Prin inhalarea unor uleiuri precum cel de cimbrişor, mentă, răşinoase (brad, cedru, pin) sau ienupăr pot fi tratate unele afecţiuni ale căilor aeriene superioare: bronşite uşoare, traheite, laringite. Uleiul de eucalipt este un alt antiseptic puternic, care se foloseşte in aromaterapie in perioadele cu viroze, intrucăt curăţă nu doar căile respiratorii, ci şi aerul din incăpere.
Uleiurile volatile se pot administra şi intern, insă cu mare precauţie, pentru că sunt foarte concentrate şi o supradozare poate fi toxică pentru organism. De aceea, esenţele nu trebuie luate la intămplare, ci numai la recomandarea specialistului fitoterapeut, care stabileşte doza optimă şi perioada de administrare pentru fiecare afecţiune şi fiecare pacient in parte, avertizează dr Cristina Bălănescu.
INTERN. Dintre toate formele de administrare a uleiurilor volatile, cea internă este mai eficientă in tratarea bolilor infecţioase. O metodă foarte bună de ingerare a acestor esenţe este in asociere cu mierea: intr-o linguriţă cu miere se pun căteva picături de ulei (in doza recomandată de specialist). Fiecare ulei volatil este recunoscut ca remediu pentru o anumită afecţiune. Astfel, uleiul de cimbru este un puternic antibiotic al tractului urinar, camforul este un vermifug eficient, uleiul de obligeană este un bun antiseptic al tractului digestiv.
CONTRAINDICATE. Căteva uleiuri volatile sunt total contraindicate administrării interne, intrucăt au o toxicitate foarte mare. Este cazul uleiurilor de dafin sau de tuia. Ele pot fi folosite numai in aplicaţii externe, pentru tratarea negilor, herpesului sau a altor infecţii ale pielii, prin tamponarea zonei respective.