Cum măturăm otrăvurile din organism

Cei mai mulţi oameni, când visează frumos de le vine să nu se mai trezească din visarea roză, ei bine, pe aripile visului îşi văd imaginea cu silueta trasă prin inel, subţirei şi mlădioşi, de parcă n-ar mai avea revărsată ditamai burta şi ar fi dispărut stratul de slănină depus cam peste tot.

Din păcate, la cei mai mulţi, visul acesta cu ei falnici, agili şi subţiri, e un abur optimist care se împrăştie, când, în fiecare dimineaţă, oglinda nu iartă arătând o siluetă butucănoasă. Aşa că, în fiecare zi, graşii îşi propun să facă foamea şi să ducă războiul cu kilogramele în plus. Război amarnic, fiindcă multe chinuri sunt necesare ca să muţi acul cântarului măcar cu un kilogram mai jos. Nu există publicaţie, vândută şi pe peronul gării, care să nu îţi ofere o reţetă de slăbit. Numai că reţetele de slăbire pică precum o pedeapsă, pică precum o condamnare şi, în cele mai multe cazuri, starea de "pune-ţi pofta-n cui" te slăbeşte pentru o lună, iar apoi revii la vechea greutate şi la silueta de gras.

În realitate, regimul alimentar trebuie să ducă la o slăbire sănătoasă, de durată. Dublat de faptul că tabelele cu încărcarea calorică a alimentelor sunt tabele orientative. Trebuie avut în vedere că, în general, avem un tipar al enzimelor, cel al înaintaşilor. Deci s-a creat metabolismul adaptat mâncărurilor locului, mâncărurilor tradiţionale. După circa cinci-şase generaţii, celulele organismului sunt ştampilate cu alimentele din regiunea unde a trăit poporul respectiv. În cele mai multe zone ale României, trăitorii în ţara noastră sunt obişnuiţi cu pasărea, porcul, vita şi oaia. Iar în domeniul bârnzeturilor: urda, caşul românesc. Românul este obişnuit să mănânce şi brânzeturi fermentate, precum brânza de burduf, caşcavalul şi mai nou brânza topită, însă, pe cât sunt de gustoase, acestea sunt grase, cu multe calorii şi cam sărate. Oul este depozitul celor mai bune proteine. Însă el este acuzat, mai ales gălbenuşul, că are mult colesterol. Românii sunt obişnuiţi mai ales cu ouăle bine fierte, care sunt mai sănătoase decât cele "moi", cleioase, prăjite, omletă. Şi, revenind la ideea de alimentaţie tradiţională, este bine să mâncăm cât mai multe legume şi fructe gustoase româneşti care, chiar dacă nu sunt atât de mari şi aspectuoase, au aromă, gust şi unde şi-a băgat mai puţin coada madam Chimia. E important ca şi animalele noastre să fie hrănite tot cu mâncarea tradiţională. E bine să lăsăm animalele să mănânce iarbă şi cereale româneşti şi nu să le îndopăm cu făină de peşte. Şi să le ferim de injecţiile cu hormoni sintetici de creştere agabaritică.

Garniturile
Decât să mănânce atâta pâine, românul ar fi bine să se orienteze spre aşa-zisele garnituri de lângă carne. Astfel, orezul are doar 20% zaharuri şi este săţios. Nu te îmbie să mănânci mult orez. Cel mai bine este ca orezul preparat să pornească de la orezul necojit, pentru a-i păstra coaja bogată în vitamine. Şi cartofii sunt mai indicaţi decât pâinea, fiindcă au aproximativ 20% zaharuri. Bineînţeles că trebuie evitaţi atât de gustoşii cartofi prăjiţi. Şi asta pentru că aceşti cartofi prăjiţi se îmbibă cu ulei, iar prăjirea degajă substanţe periculoase. Mai bune decât pâinea, ca garnitură, sunt pastele. Atunci când ele sunt fierte, conţinutul în zaharuri este de 20%, asemănător orezului, cartofilor şi mămăligii. Cu mare atenţie trebuie să fie oamenii şi în privinţa suplimentelor nutritive şi a condimentelor. Suplimentele nutrivite cu B1 şi B6 cresc pofta de mâncare şi graşii trebuie să le drămuiască. Condimentele nu trebuie folosite în exces. Unele condimente aduc multe beneficii. De exemplu, hreanul, care este un bun dezinfectant al tubului digestiv. Pătrunjelul este foarte, foarte recomandat, pentru că el curăţă sângele. Ţelina este indicată, fiindcă are multe vitamine şi alcalinizează organismul, ţinând la respect resturile acide toxice. Legumele, mai ales cele rădăcinoase, cum ar fi morcovul, ţelina, pătrunjelul, sunt căi sigure de spălare de otrăvuri a organismului, adică o benefică detoxificare.

PÂINEA. Una dintre erorile făcute de români este că mănâncă prea multă pâine. Pâinea în exces prin numeroasele calorii îngraşă, dar strică şi sănătatea. Pâinea este bogată în zaharuri, cam 50% venind pe calea amidonului. Pâinea conţine nişte substanţe, fitaţi, care sunt în antagonism cu hormonii tiroidei, aşa că, anulând secreţiile tiroidiene, cel îndopat cu prea multă pâine are o reacţie lentă în gândire şi în mişcare. Cea mai contraindicată este pâinea albă. Prelucrarea pe cale industrială a bobului de grâu şi înlăturarea cojilor duc la văduvirea acestei pâini de vitaminele şi elementele atât de benefice. Este bine să se mănânce pâine neagră sau integrală, care prin bogăţia în fibre uşurează tranzitul intestinal. O altă greşeală este obiceiul de a prăji pâinea, pasămite că îngraşă mai puţin. Idee eronată. Pentru că prin prăjirea pâinii se pierde apa şi cresc zaharurile de la 50% la 80%. Nu este indicat să mâncăm pâine prea proaspătă. Mai bine mâncăm pâine veche de o zi. Iar pâinea ambalată şi deja tăiată în felii este doldora de conservanţi chimici. Omul să se mulţumească cu o jumătate de pâine obişnuită pe parcursul întregii zile.

MĂMĂLIGA. Vorbim despre cereale. Pentru noi, în această categorie de alimente, cea mai apropiată este mămăliga. E mai puţin îndesată în zaharuri decât pâinea. Ea are 20% glucide, nu 50% ca pâinea. Şi se apropie la capitolul zaharuri de orez şi de cartofi. Mămăliga vârtoasă are jumătate din zaharurile pâinii. Iar mămăliga moale, terciul, un sfert din glucidele pâinii.