Mămăligă sau alge?!

Aiurea sună gândirea unor specialişti care se laudă că păşesc prin secolul viitor, susţinând că se va ajunge la situaţia să o dai dracului de mâncare: când omul va mânca nişte pilule şi îşi va stoarce în gură o pastă ca dintr-un tub de pastă de dinţi.

Aşa de rău a ajuns omul încât să-şi pună în farfurie o pilulă şi cuţitul să-l folosească la apăsat tubul cu alifie hrănitoare? Aceste gândiri probabil nu se vor concretiza niciodată, fiindcă viaţa ar fi prea tristă fără mese, fără plăcerea unui ospăţ. Şi capetele oamenilor ar semăna cu cele ale marţienilor, cu faţă îngustă, fără maxilare. Tocmai fiindcă nu au ce mesteca şi în loc de gură au un fel de trompă, şi aia anemică, precum cea a unui elefant degenerat.

Puţin probabil să prindă cheag şi strategia unor savanţi care spun că salvarea planetei stă în hrana cu alge, existente berechet în mări şi oceane. Datele ştiinţifice arată clar: organismele unui popor s-au obişnuit de secole cu o mâncare tradiţională din acea zonă. "Am mâncat ca la mama acasă", "am mâncat bucate făcute de bunica" şi tot aşa, de generaţii şi generaţii, hrana tradiţională a regiunii noastre şi-a pus o amprentă decisivă pe gena noastră de popor.

Probabil că niciodată poporul român şi popoarele din această zonă de Europă nu-şi vor baza hrana pe fructe de mare. Românul va mânca încă multe generaţii o sărmăluţă, nişte mici şi brânză cu mămăligă, fără a le înlocui cu braţe de caracatiţă sau crustacee. Fiecare popor are obiceiurile alimentare specifice zonei unde îşi naşte fiii şi-şi îngroapă părinţii. Ce mâncare i se potriveşte unui popor nu i se potriveşte altui popor trăitor pe alte întinderi de planetă.

SPECIFICE
În special în sudul Europei, oamenii se hrănesc şi cu produse lactate. În nordul Europei, de bază este cartoful, şi nu cerealele. În unele zone ale Asiei îndepărtate, în primul plan al scenei este orezul. În America de Nord şi de Sud, hrana se bazează mai mult pe porumb şi pe fasole. În unele regiuni ale planetei, oamenii mănâncă tot ce mişcă. În extremul Orient ajung în farfurie şerpi, iar în America de Sud, locuitorii se delectează cu insecte prăjite.

După ce a explicat aceste fapte, medicul primar Mihaela Ionescu, important specialist la Institutul de Nutriţie, Diabet şi Boli Metabolice "N. Paulescu", analizează efectul hranei tradiţioanle asupra organismului din zona respectivă.

Aducem aminte că, la români, pâinea şi mămăliga sunt importante, dar de generaţii şi generaţii românii mănâncă brânzeturi proaspete, care sunt sănătoase. Românii consumă şi brânzeturi fermentate precum caşcavalul, şi brânzeturi fermentate, cum e brânza de burduf, dar, din păcate, acestea sunt foarte sărate şi afumate. Ouăle proaspete din cuibarul găinii, pe care bunica le prepară pentru nepoţi, sunt mult mai potrivite cu organismul românului decât ouăle de crescătorie.

Dar să nu uităm şi faptul că ochiurile româneşti preparate în apă sunt mult mai sănătoase decât cele în ulei, fiindcă uleiul, prin prăjire, se descompune până la acroleine, acele substanţe vinovate de cancer.
De fapt există chiar mâncare specifică anumitor zone ale teritoriului României. De exemplu, în Ardeal şi în Moldova, unde este mai frig, mâncarea este mai grasă şi de aceea aici se mănâncă slănină şi smântână. În sudul ţării, unde este mai cald, se consumă legume şi fructe, iar în Deltă, pe malul Mării şi pe marginile râurilor este frecvent peştele.

PÂINEA
Multă lume cârteşte împotriva pâinii, că ea te-ar îngrăşa, încât să te strige lumea la mişto "grasul-contrabasul". Ei bine, într-adevăr, pâinea are cam multe calorii şi carbohidraţi, adică zaharuri, în cantitate de 50%. Cartofii şi orezul au mai puţine zaharuri, doar 20%. Mămăliga are 20% zaharuri, la fel ca orezul şi cartofii.

Mămăliga vârtoasă (aceea mai tare), pe care o tai cu sfoara, are zaharuri jumătate cât bogăţia pâinii, iar mămăliga moale (terci) are doar un sfert din zahărul pâinii. Pastelor fierte le scad zaharurile la 20%, precum în cazul orezului, cartofilor, mămăligii.

De fapt, mai umblă o zicere: coeficientul de inteligenţă variază în funcţie de mâncare: populaţia mai deşteaptă şi mai rapidă în reacţii mănâncă mai multă carne faţă de cei care îşi umplu farfuria mai ales cu paste şi vegetale.

NIŞTE SFATURI
Dar ce ne facem cu românii care se ling pe degete de plăcere când golesc farfuria de sarmale, de mici şi de pârjoale? Medicina nutriţiei nu închide complet uşa acestor bunătăţi, dar dă nişte sfaturi. Tocătura trebuie să conţină cât mai puţină grăsime şi să fie mai bine preparată: fiartă, nu prăjită. Şi să nu se uite că poporul român este mâncător de carne.

Însă ar fi mai sănătos ca să nu fie atât de îndesată carnea cu grăsime şi mai bine să fie preparată la cuptor, înăbuşită, rasol şi mai rar prăjită. Sosurile sunt bune, dar îngraşă. Nu numai din cauză că sunt preparate cu făină şi ulei prăjit, ci şi pentru că ne ispiteşte îndemnul bunicii: "Întinge cu pâine!".

Nu trebuie uitat laptele. E bun. Dar e şi mai bun dacă este degresat până la 1,5% şi să nu depăşim un pahar-două pe zi. Este recomandat să mâncăm şi iaurt, dar, dacă mănânci iaurt, trebuie să scazi din porţia de lapte, fiindcă se însumează caloriile.

Cel mai bine este să mănânci iaurturile naturale, iar dacă ai chef să simţi gust de fructe e bine să-ţi amesteci singur acasă iaurtul cu bucăţi de fructe. Este chiar indicat ca omul să mănânce iaurturi, fiindcă ele aduc acele bacterii bune, în stare să ţină în echilibru flora bacteriană, în special pe cea din intestinul gros.

ALIMENTE SPECIFICE
În zona noastră de Europă, mâncarea se bazează pe cereale, pâine, paste, carne de pasăre şi de porc. Iar în zonele din apropierea râurilor şi a mării îşi face loc şi peştele.