"Şi dacă ar mai rămâne doar o celulă vie din mine, tot aş vrea să trăiesc!"

Când era tânăr, Victor Poenaru visa că va salva lumea. Inginer pasionat, bărbatul şi-a dedicat mare parte din viaţă studiind armele bio-chimice. Din acest motiv, şi-a neglijat viaţa personală şi sănătatea. Dacă n-ar fi fost sora lui, care avea grijă ca el să-şi plătească facturile, să îşi aducă aminte să mănânce, Victor ar fi muncit şi studiat până la epuizare. "E un om supradotat care a vrut să revoluţioneze universul. Avea spe­ranţe şi visuri mari", povesteşte sora acestuia, Cornelia Poenaru. Victor a lucrat mai mulţi ani într-o firmă de galvanizare, a fost inginer şi la combinatul de la Galaţi, dar boala a început să-i dea târcolae şi să-i slăbească puterile şi concentrarea. Diabetul de tip I nediagnosticat la timp şi netratat a făcut în scurt timp ravagii.

În ultimii ani, Victor n-a mai putut să muncească, iar un picior a început să i se înnegrească. Când a îndrăznit să-i spună surorii sale ce probleme avea şi a mers la doctor era deja prea târziu: anul trecut i-a fost amputat piciorul. "Are crize de hipoglicemie, e insulino-dependent şi i-a slăbit şi inima. N-aş dori nimănui o astfel de viaţă. Învaţă din nou să meargă, dar cade de cele mai multe ori. Are dureri îngrozitoare şi îmi spune că cel mai mult simte junghiuri la piciorul pe care nu-l mai are. Doctorii mi-au explicat că aşa ceva e normal, dar e cumplit să-l văd că se chinuieşte astfel", povesteşte Cornelia. Bărbatul s-a izolat, dar iubeşte viaţa cu toată fiinţa lui. I-a spus într-o zi Corneliei, cea care-l spală, îl îngrijeşte, îi dă să mănânce, are grijă să-şi ia medicamentele şi-l duce la control, că ştie sigur că, dacă va muri şi totuşi o mică celulă din el va rămâne vie, va reuşi să meargă mai departe. Atât de mare e dragostea lui pentru viaţă.

Femeia, rămasă văduvă de câţiva ani, nu mai poate face faţă cheltuie­lilor şi bolii care-i macină fratele. Are şi o fiică pe care trebuie să o ţină la fa­cul­tate şi merge şi la serviciu. "Mi-am vândut maşina ca să acopăr chel­tu­ielile. Astfel, nu mai am cu ce să-l duc la control. Sunt disperată şi nu mai fac faţă, câteodată aerul de­vi­ne ires­pirabil şi sunt copleşită de pro­ble­me. Aş vrea să-mi ajut fratele, dar simt că mă lasă puterile. Strigătul meu către dumneavoastră e ultimul gest înainte de a ieşi în stradă şi a întinde mâna", spune Cornelia în lacrimi.

Cei care doresc să o ajute pe Cornelia să-şi poarte crucea cu demnitate în continuare şi să-şi îngrijească fratele pot contribui câtuşi de puţin donând în conturile deschise la BCR, sucursala Otopeni, pe numele Corneliei Poenaru.
Cont Lei: RO 32 RNCB 009 1005 0229 30007, SWIFT: RNCB ROBU