Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ţara noastră are de recuperat creanţe însumând 23 de miliarde de euro, bani pe care avem slabe şanse să-i mai vedem vreodată. Suma depăşeşte valoarea împrumutului de 20 de miliarde de euro luat în 2009 de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Comisia Europeană (CE) şi Banca Mondială (BM).
Cea mai mare sumă, 19 miliarde de euro, este datorată de către Germania, în baza unui acord de clearing, un sistem financiar de compensare România l-a semnat cu Germania nazistă în perioada interbelică. "Casa de Compensaţie (o instituţie germană de pe lângă Banca Centrală-nr) a avut tratate de clearing cu mai multe ţări din Europa. Era un model central de colaborare monetară în Europa, pentru că Germania avea un curs fix”, a declarat Radu Golban, lector asociat dr. la Universitatea de Vest din Timişoara. Acesta a participat la dezbaterea "Recuperarea datoriilor către România de la deziderat la concretizare" organizată de Săptămâna Financiară şi Fin.ro.
El a spus că după cel de-al Doilea Război Mondial, la Conferinţa de la Londra din 1952, s-a stabilit amânarea plăţii datoriilor nemţeşti până când Germania îşi revine economic, pentru a nu da cale liberă din nou extremismului de dreapta. Între timp Germania şi-a revenit şi este primul exportator mondial şi cea mai importantă economie europeană. "Singura ţară care a primit bani şi a rezolvat problema creanţelor cu Germania a fost Elveţia”, a spus el. Golban a mai adăugat că Ungaria nu a cerut nemţilor bani, ci acces la credite ieftine şi investiţii în economia maghiară. Anul trecut a existat o interpelare în Bundestag, parlamentul German, referitor la datorie iar răspunsul oficial ar fi fost, potrivit lui Golban, că tratatul din 1939 nu a intrat în vigoare. "Dar nu acela era cel care stabilea clearing-ul, ci cel din 1936”, spune el.
Troţki ne-a confiscat Tezaurul de la Moscova
Pe următorul loc după valoare, dar cu o însemnătate istorică şi naţională unică, îl constituie tezaurul României de la Moscova. Din acesta, cele 92 de tone reprezentând tezaurul BNR fac în jur de 3,2 miliarde de euro. Cristian Diaconescu, vicepreşedinte al Senatului şi fost ministru de Externe al României, a declarat că ţara noastră a trimis două transporturi la Moscova, un tren de 17 vagoane şi altul de 24 de vagoane şi că există procesele verbale de predare-primire. Însă după Revoluţia din Octombrie, Troţki a anunţat ruperea relaţiilor cu România şi confiscarea tezaurului. El a povestit episoade mai puţin cunoscute din istoria acestuia. Astfel, imediat după confiscare, Diamandi, trimisul oficial al României iar cheile de la tezaurul de la Moscova au ajuns la francezi, apoi la danezi. Ulterior s-a pierdut urma acestora. De asemenea, guvernatorul Ioan Bibicescu al BNR a refuzat mutarea tezaurului de la Moscova în SUA prin Alaska, fără o garanţie a aliaţilor. Ba mai mult, premierul francez Georges Clemenceau, ne-ar fi acordat o garanţie asupra tezaurului, spune Diaconescu.
"După 2003 au apărut tot felul de vânători de tezaur, care au propus relaţii comerciale para-statale pentru a obţine elemente din tezaur”, a declarat el. Ba mai mult, problema reglementării situaţiei tezaurului vine la pachet şi cu o serie de pretenţii ruse legate de compensarea pentru intrarea în Basarabia şi cel de-al Doilea Război Mondial.
Sadam s-a oferit după Revoluţie să ne plătească în petrol. Noi am refuzat
Pe următoarele locuri se află creanţele avute de state din lumea a treia. Ca valoare nominală, Irakul conduce de departe, cu o datorie de 958 milioane de dolari, urmat de Sudan cu 169 milioane de dolari. Pe următoarele locuri se află Siria (56,7 milioane de dolari), Mozambic (159 milioane de dolari) şi Libia (40 milioane).
Mai mult, în anii 1991-1992, Irakul s-a oferit prin Sadam Hussein să ne ofere petrol în contul datoriei, însă autorităţile române de atunci au refuzat, pe motiv că acesta avea prea mult sulf.
Cuba are şi ea o poziţie aparte cu o datorie de 1,02 miliarde de ruble transferabile, însă Raul Castro nu vrea să mai audă de plata acestei datorii. România nu este singură în această poveste, majoritatea statelor europene care au bani de recuperat din Cuba aflându-se în aceeaşi situaţie.
"State ca Iran, Cuba, Nigeria, Ghana pun condiţii inaccpetabile pentru un stat membru NATO şI UE, cum e România, doar pentru a deschide negocierile privind aceste datorii”, a completat şI Cristian Diaconescu.
Iulian Chifu, directorul Centrului de Prevenire a Conflictelor, a spus şI el că mai există o altă serie de creanţe unde oficialităţile trebuie să dezlege misterul. Astfel, sub titulatura de "banii lui Ceauşescu” se află atât posibile conturi personale ale familiei dicatorului, dar şI operaţiuni comerciale desfăşurate de Securitate, creanţe deţinute de ministerul Finanţelor sau operaţiuni desfăşurate prin fosta Bancorex. De asemenea, o situaţia aparte o are şI investiţia română în combinatul de la Krivoi-Rog, din Ucraina, în valoare de circa 450 de milioane de dolari.
Dacă după Revoluţia din 1989, România ar mai fi putut obţine cam 75 de cenţi la fiecare dolar din aceste creanţe (excepţie datoriile Germaniei şi Tezaurul de la Moscova, care au situaţie incertă -nr), acum dacă mai luăm 15 cenţi la fiecare dolar înseamnă o adevărată binecuvântare.
Potrivit lui Diaconescu, deţinătorul de filă al acestor creanţe este Ministerul Finanţelor iar acesta trebuie să acţioneze împreună cu cel al Afacerilor Externe şi cel al Economiei pentru recuperarea acestor bani. "Dacă instituţiile statului nu se pun în mişcare pentru rezolvarea juridică şi transparentă a situaţiei, o putem încadra la subminarea economiei naţionale”, a conchis Diaconescu.
