Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 1 ianuarie 2017 se împlinesc 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeana, cel mai important eveniment dcare s-a produs în ţară după 1989. Jurnalul Naţional va publica începând de astăzi şi până la sfîrşitul anului o serie de materiale în care vom analiza ce am câştigat şi ce am pierdut pe parcursul acestui traseu european. Unde am fi fost astăzi dacă nu am fi intrat, pe ultima sută de metri, în Uniunea Europeană? Dacă întoarcem capul şi privim în urmă vedem că imaginea şi credibilitatea României în exterior s-au ameliorat semnificativ, ţara se împrumută acum la costuri de trei ori mai mici decât în 2006 când nu făceam parte din familia europeană. PIB-ul nominal şi salariul mediu s-au dublat. În schimb, puterea de cumpărare a românilor a crescut de la 38% din media UE la numai 57%, procent care ne plasează în coada UE, după noi nemaigăsindu-se decât bulgarii.
Zece ani de UE. Ce am câştigat şi ce am pierdut pe parcursului drumului nostru european
Economia s-a dublat, dar datoria publică a crescut de cinci ori
Produsul Intern Brut a crescut de la 347 de miliarde de lei cât era în 2006 la 760 de miliarde de lei în 2015 și va ajunge aproape de 800 de miliarde de lei la finele acestui an. Majorarea se datorează, incontestabil, investitorilor străini care au venit în România atraşi de desfiinţarea taxelor vamale şi de salariile încă mici pe atunci. Firme din UE şi-au mutat producţia în Cluj, Timişoara sau Bucureşti având în vedere că aici costurile erau cu mult mai mici decât la Londra, Berlin sau Paris, dar puteau să exporte în toate țările comuniatre fără taxe vamale. Lipsa de autostrăzi a limitat apetitul străinilor să investească, ei vizând, în special, Capitală, Transilvania şi Banatul pentru că puteau să folosescă infrastructura din Ungaria. Aşa se explică că Bucureştiul are acum un PIB mai mare decât ultimele 20 cele mai sărace judeţe la un loc. Dar apartenenţa la UE ne-a adus şi necazuri, criza din 2008 a venit peste noi prin efectulul de contagiune, la pachet cu împrumutul de la FMI de 20 de miliarde de euro şi cu troica FMI-UE-BM care a condus din umbră România în cea mai mare parte a celor 10 ani. Preţul este cuantificat în creşterea de cinci ori a datoriei publice.
Deşi suntem a şaptea ţară din UE după numărul de locuitori ocupăm abia poziţia a 17-a după PIB-ul nominal, dar avem şansa ca la finalul acestui an să întrecem Cehia, iar la anul Grecia. Estimările arată că vom încheia acest an cu un PIB de aproape 800 miliarde de lei, iar din 2017 vom deveni a doua cea mai mare economie a noii Europe, după Polonia. Dacă comparăm situaţia actuală cu cea de acum zece ani observăm că în 2006, România avea un Produs Intern Brut de 347 de miliarde de lei, mai puţin decât a realizat în prima jumătate din acest an , respectiv 375 de miliarde de lei. Problema cea mai mare este legată de discrepanțele regionale.
Capitala contribuie cu aproape un sfert la economia ţării, cam cât ultimele 20 cele mai sărace judeţe.
Ultimele date la nivel regional arată că Bucureştiul a produs 143 miliarde de lei din PIB-ul total de 596,7 miliarde de lei realizat în România la nivelul anului 2013. Bucureştiul este urmat de Timiş, Cluj, Constanţa, Braşov, Prahova şi Ilfov. Cele mai mare şase judeţe, care se plasează pe locurile 2-7, au împreună o economie de 140,9 miliarde de lei, cu puţin sub PIB-ul Capitalei. Datele sunt la nivelul anului 2013, calculate în 2015 și deși de atunci PIB-ul a crescut nu s-au produs și schimbări în structura regională.
De la croitori la IT-iștii Europei
Pe lângă creşterea generală, în structura economiei s-au produs și modificări. Dacă până în 2007 aici veneau firme de mâna a doua, a treia, cu tehnologii învechite, după 2007 investitorii străini au venit cu tehnologii avansate şi astfel România a crescut masiv la exporturi. ”Dacă nu era capitalul străin noi astăzi am fi avut un export similar cu cel din ‘89. Capitalul străin reprezintă acum, din păcate, 80% din exportul românesc, dar fără el nu aveam exporturi şi nici PIB-ul nu ar fi fost la nivelul actual. Dacă înainte de intrarea în UE eram croitorii Europiei și exportul era axat în mare parte pe confecțiile în lohn și pe materii prime, acum România este cunoscută ca mare producătoare de componente auto”, a declarat Mihai Ionescu, secretarul general al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România (ANEIR). Acesta a mai precizat că sectorul serviciilor a crescut de la un miliard de lei, cât era la intrarea în UE, la 10 miliarde de lei, cât este acum. Este vorba softuri, transporturi internaţionale de mărfuri și de persoane, servicii financiare etc.
“Intrarea României în UE a fost un rău necesar. Un rău pentru că noi nu eram pregătiţi din punct de vedere economic şi din cauza asta am devenit, în principal, o piaţă de desfacere pentru economiile mai puternice. Însă a fost foarte pozitivă deoarece capitalurile au venit cu mai multă încredere de când am apar?inut economiei europene” Mihai Ionescu, secretarul general ANEIR
“Intrarea în UE ne-a influenţat masiv, ne-a obligat să ne schimbăm mentalităţile şi legislaţia învechită. Eu cred că românii, dacă nu au o presiunea care să vină de undeva, nu fac paşii aşa cum trebuie să-i facă. Trebuie să ne facem 17 cruci că suntem în UE. Au venit investitorii, iar pentru noi care activăm în turism a fost foarte importantă deschiderea vămilor și dispariția vizelor ” Dragoş Atanasiu, patron Eurolines, preşedinte Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană
Ajutorul financiar de la UE a fost consistent. România a primit 39,8 miliarde de euro fonduri structurale în acești zece ani și a plătit 13,7 miliarde de euro contribuţia obligatorie de 1% din PIB. Deci, avem un sold pozitiv de peste 26 de miliarde de euro bani care au rămas în țară și au creat creștere economică
Puterea de cumpărare, jumătate din media UE
În urmă cu zece ani, puterea de cumpărare a românilor era numai 38% din media europenilor, iar azi a ajuns la 57%. Unui român mediu îi corespunde un PIB de 8.100 de euro, însă lucrurile stau total diferit în funcţie de regiune. Un bucureştean are un PIB de 19.125 de euro, mai mult decît portughezii şi grecii, iar clujenii, braşovenii şi timişorenii au în jur de 10.000 de euro. La polul opus, botoşenenii au numai 3.400 de euro, vasluieni 3.500 de euro, iar teleormănenii au 3.900 de euro. Din țările UE, numai bulgarii sunt mai săraci decât noi cu un PIB pe locuitor de 6.100 de euro. Ungurii au 11.100 de euro, cehii au 15.600 de euro, slovenii 14.400 de euro, polonezii 11.100 de euro, iar grecii ating 16.200 de euro. Spre comparație, francezii au 32.800 de euro pe cap de locuitor, nemții 37.000 de euro, iar italienii 26.900 de euro.
Comerțul s-a mutat din piețe, târguri și angrouri în mall-uri, supermarketuri și centrele comerciale moderne. Marile lanțuri de retaileri europene au deschis mii de magazine în România unde vând cam aceleași mărfuri la aceleași prețuri ca în toată Europa.
Datoria publică a crescut cu peste 200 miliarde de lei. Unde s-au dus banii
Rostogolirea împrumuturilor. Modelul european a fost adoptat și de noi
La finalul anului 2006, România avea o datorie publică de 63,3 miliarde de lei, astăzi aceasta trece de 270,3 miliarde de lei. Unde s-au dus bani? O bună parte din ei au fost cheltuiţi de statul român pentru plata salariilor bugetarilor şi a pensiilor în perioada crizei din anii 2008-2009, iar o altă parte au intrat în rezervele BNR, așa cum s-a întîmplat cu împrumutul de la FMI. Guvernul român, pus pe pilot automat de FMI şi CE, s-a temut în perioada crizei că România va fi afectată de efectul de contagiune fenomen explicat atunci prin faptul că populația și economia românească aveau mari datorii la bănci care aveau banii luați de la firmele mamă din Europa. Dacă acestea și-ar fi retras banii ca să-și ajute propriile țări România ar fi intrat în incapacitate de plată. Cum nimeni nu mai avea nevoie de o nouă Grecie în UE, împrumutul de 20 de miliarde de euro ne-a ţinut departe de duşul rece al crizei, dar a dat drumul spiralei datoriei publice. "Nu trebuie să repetăm experiența Greciei. Clipul acesta pe care l-am auzit la o televiziune - «eram bogați și ne-am trezit într-o dimineață săraci» - reflectă o realitate: creștere economică nesustenabilă, o insistență pe dezvoltare fără să te uiți la banii pe care îi iei cu imprumut, la indatorare și fără să gândești cu mare atenție că, la un moment dat, trebuie să dai banii înapoi. Ei sunt bani împrumutați, nu sunt donați, nu sunt cadou", a spus guvernatorul Mugur Isărescu, la prezentarea Raportului asupra stabilitatii financiare 2015. Calculele băncii centrale arată că datoria publică este încă sustenabilă şi poate să mai crească, însă doar odată cu economia, astfel încât ponderea datoriei publice în produsul intern brut să rămână constantă. Pragul de semnal care este considerat critic pentru investitori se situează în cazul ţării noastre la 40-45% din PIB. Experţii BNR consideră că trebuie să se stabilească o traiectorie a datoriei publice pe următorii ani, astfel ca aceasta să fie sustenabilă, indiferent de evoluţia creditării, care creşte odată cu economia şi scade în perioadele de stagnare sau de recesiune.
“Practic, Marea Recesiune din 2009 a ajustat așteptările iraționale că apartenența la Uniunea Europeană înseamnă lapte și miere, cu costuri mici, în orice context. Ajustarea a fost costisitoare, mai ales prin prisma impactului asupra vitezei procesului de convergență economică reală spre media europeană. Se poate spune că primul deceniu de UE a fost un test de maturitate pentru economia internă, din care s-au desprins mai multe învățăminte. Prudența consumatorilor și companiilor, creșterea puternică a exporturilor către UE și reducerea dependenșei de finanțarea externă conferă premise pentru o performanță economică mai bună în România în al doilea deceniu de UE”. Andrei Rădulescu, economist-șef Banca Transilvania
Astăzi plătim dobânzi şi comisioane de 10 miliarde de lei pentru datoria acumulată, adică a șase parte din datoria pe care o aveam în urmă cu zece ani.
Cum a evoluat datoria statului între 2006-2016
Anul Mld. lei
2006 63,3
2007 82,3
2008 109,8
2009 147,3
2010 160
2011 193
2012 221,9
2013 240,8
2014 263,1
2015 270
2016 (septembrie) 270,6
