Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"România... înscrisă în celulele mele" O personalitate cu totul deosebită... fizician, filozof, publicist, conferenţiar internaţional, scriitor şi editor. Basarab Nicolescu împlineşte astăzi 67 de ani. La mulţi ani!
"Anul care a trecut mi-a adus o mare satisfacţie: publicarea la Editura Timpul din Iaşi a primei monografii despre mine, scrise cu mare fineţe de Emanuela Ilie. Sunt fericit că în ultimii doi ani am publicat peste 20 de cărţi în colecţia «Ştiinţă şi Religie», pe care o conduc împreună cu Magda Stavinschi la Editura Curtea Veche. În anul care vine, voi publica în Canada o carte intitulată «Ce este Realitatea?», în care voi vorbi mult despre Ştefan Lupaşcu. Lucrez şi la o carte de eseuri autobiografice. Vorbind despre alţii voi vorbi inevitabil şi despre mine.
Privind înapoi, este ciudat cât de coerentă poate fi o viaţă. Nu mi-am imaginat, la început, că voi fi şi fizician, şi filozof, şi publicist, şi conferenţiar internaţional, şi scriitor şi chiar şi editor. Marea mea satisfacţie este felul armonios în care s-au împletit toate aceste activităţi.
Încerc să transmit studenţilor mei de la Cluj pasiunea cunoaşterii nefragmentate. Am norocul unor studenţi şi doctoranzi inteligenţi, cultivaţi şi chiar şi disciplinaţi. Sper ca ei să ducă la bun sfârşit tezele lor de doctorat, care le vor deschide calea aplicării transdisciplinarităţii în viaţa profesională. Ei vor fi, la rândul lor, deschizători de drumuri. De asemenea, încerc să le transmit ce am învăţat eu din lunga mea carieră ştiinţifică. Anume - modul în care trebuie căutat adevărul. Ştiinţa te învaţă să nu crezi în nimic care nu trece prin propria ta înţelegere. Cel care practică ştiinţa ştie că orice teorie este, în fond, temporară. Şi totuşi ştiinţa te învaţă cum să avansezi în căutarea adevărului, fiind, în acelaşi timp, convins că nu vei fi niciodată posesorul adevărului absolut. În fond, marea mea pasiune este dialogul. Când scriu o carte am întotdeauna, în sinea mea, un interlocutor sau o interlocutoare. Cum observa cu justeţe într-un articol recent prietenul meu Horia Bădescu, omul dialogal este prezent în toate scrierile mele. Dar arta şi ştiinţa dialogului trebuie învăţate - ele nu sunt înnăscute. Sunt surprins să observ cât de des oamenii nu dialoghează, ci recită monologuri. Şi ne mai mirăm că lumea noastră este impregnată de conflict şi violenţă... Niciodată nu am regretat plecarea din România, în 1968. De altfel, am plecat eu, într-adevăr, din România? Ea a rămas înscrisă în celulele mele. O pasiune mistuitoare care, ciudat, este mai bine trăită la distanţă. Mai ales când punctul de ancorare este Parisul, oraş cosmopolit, al străinilor. Distanţa între «România reală» şi «România ideală» este încă atât de mare... Ceea ce m-a ghidat întotdeauna a fost dorinţa de a transforma propria mea viaţă într-o operă estetică. Sper ca noul an de viaţă să fie încă un pas important al acestui mare proiect."
