Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Are o nobleţe numai a sa, un ceva anume când ţi se adresează. E imposibil să nu te vindece sufleteşte când îi stai în apropiere, vocea sa e un balsam. L-am văzut aproape în tot ce a făcut de-a lungul carierei, filme, teatru, televiziune. Când păşeşte pe scenă simţi că-ţi deschide ospitalier uşa casei sale, care coincide, întâmplător sau nu, cu cea a inimii. Un artist de excepţie, neatent parcă la propriul farmec, un gentleman desăvârşit, un Om cum rar mai reuşeşti să descoperi în lumea aceasta ce s-a scuturat de valorile sale precum un vulcan. De la tatăl său a moştenit talentul de a povesti, căci pe vremea aceea românii iubeau arta, frumosul, credinţa şi mai ales îşi iubeau pământul din care Dumnezeu a rânduit ca ei să se nască. Ion Besoiu ar putea vorbi zi şi noapte despre Ardealul în care a venit pe lume. Nu pot cere tinerilor să-l recunoască atunci când merge pe stradă, nu au de unde să-l ştie, puţini au avut ocazia să-l vadă în filme. Societatea în care ei trăiesc nu are legătură cu cea în care Ion Besoiu a crescut şi a creat. Ion Besoiu şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
“Sper să ne lase viaţa să mai realizăm ce mai avem de realizat!”
“Să începem cu relele şi să lăsăm bunele la urmă. Am reuşit să pierd, cu ghilimelele de rigoare, nişte prieteni adevăraţi, nişte colegi de mare valoare artistică, pe care îi regret nespus. Am reuşit în ultimul an să adun nişte regrete pe care, din păcate, nu am să le scutur de pe mine şi din interiorul meu. Sper ca anul care urmează să fie mai bun, să nu mai pierd atâţia oameni apropiaţi, să ne lase viaţa să mai realizăm ce mai avem de realizat! Probabil şi pe cei pe care i-a adunat, pe Bunul Dumnezeu, pe care eu i-am iubit, El i-a iubit mai mult şi i-a luat acolo şi pentru asta sunt obligat să accept. În anul acesta am realizat ideea de a continua munca în teatru, am fost poftit la Teatrul Nottara de regizoarea Alice Barb să interpretez un rol în spectacolul pe care îl montează cu piesa lui Teodor Mazilu, «Mobilă şi durere». Mi s-a părut oferta foarte plăcută, pentru că este o regizoare tânără, interesantă şi are ceva în mintea şi sufletul ei pentru acest spectacol. Şi pentru Mazilu, şi pentru că mă întâlnesc cu un prieten vechi pe scenă, Alexandru Repan, cu nişte actori tineri, cum ar fi Ada Navrot, Catrinel Dumitrescu, cu care am jucat într-un film, dar teatru niciodată, cu Dani Popescu. În acest context mă bucur că sunt încă în atenţia oamenilor ca actor, deşi împlinesc această vârstă înaintată, am încă putere să muncesc. M-am bucurat de prietenia unor oameni de excepţie, cu multă dăruire sufletească faţă de mine, şi nu numai, şi asta îmi demonstrează că poate că în viaţă am făcut şi lucruri bune, nu numai rele. Mă mai bucur de fiica mea, care este sănătoasă, de tot ceea ce mă înconjoară. Sper să fie un an bun pentru ţara noastră, să fie mai bine pentru toţi oamenii, pe care cu prilejul acestui interviu îi salut, le mulţumesc pentru aprecierile calde pe care le-au avut la adresa mea. Am fost făcut cetăţean de onoare al oraşului de baştină al tatălui meu, Sebeş, Alba, asta după ce eram deja cetăţean de onoare al Sibiului. În continuare, mulţumesc Domnului pentru fiecare zi pe care mi-o dă. O consider un cadou divin. Pentru prietenii pe care mi i-a dat şi pentru şansele pe care mi le oferă în continuare. Am mai avut şi bucuria să joc într-un episod al serialului «Las Fierbinţi», special scris pentru mine de Mimi Brănescu, pe care-l iubesc foarte mult şi sper că şi el pe mine şi vă mulţumesc şi dumneavoastră că-mi daţi atenţie acum, de ziua mea, şi vă doresc tuturor celor din ţară sănătate, bucurii, succese şi dragoste de viaţă aşa cum o am şi eu.”
Citește pe Antena3.ro
