“Economia este forma generală de raţionalitate a universului”. Activitatea didactică la ASE, lumină cu nimic altceva substituibilă
Este fără doar şi poate o autoritate în domeniul economiei. Tudorel Postolache, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi economişti români, specialist în programe de dezvoltare, profesor universitar, academician, fost diplomat, preşedinte de onoare al secţiei de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie din cadrul Academiei Române, împlineşte astăzi 82 de ani. La mulţi ani!
Ajuns la concluzia că economia este forma generală de raţionalitate a universului, şi-a desfăşurat activitatea didactică la ASE, cea de cercetare la Institut şi cea diplomatică. Dintre toate activităţile pe care le-a desfăşurat, spune că cea care i-a adus cele mai mari satisfacţii a fost raportul cu studenţii la ASE. “Este o lumină cu nimic altceva substituibilă. Cea de-a doua a fost poate activitatea la Strategia de Aderare la Uniunea Europeană. Cel mai important lucru din raportul meu cu studenţii se referă la gândurile care li se formează în propria lor tăcere... e greu să le asculţi, dar ele rodesc peste ani şi cred că formarea unui mod de comportament în sens adânc a fost şi este rezultatul cel mai interesant. Aceeaşi acţiune de modelare am simţit-o preţ de cinci decenii asupra mea exercitată de studenţii mei. Studenţii sunt tineri, iar tinerii au o minte curată. Întrebările, nedumeririle şi sugestiile lor sunt pline de lumină, la o vârstă la care gândesc în termeni de lumină”, ne povestea părintele
Profesorul Gheorghe Dolgu, în volumul “Repere şi instantanee”, apărut la editura ASE Bucureşti, în 2009, surprinde foarte bine câteva lucruri esenţiale despre omul şi profesionistul Tudorel Postolache – “un om al metaforei, hiperbolei, al proiectelor mari şi al proiecţiilor şi mai mari, un strategist, dar şi un desăvârşit tactician, un utopist dublat de un hiperrealist cu grija detaliilor, acolo unde alţii s-ar mulţumi să viseze cuminte, un personaj cu darul de a surprinde comicul situaţiilor şi când e vizibil şi gros, şi când e insesizabil (...).”