Azi e ziua ta: Francisc Vaştag

“Boxul a fost cel mai important lucru din viaţa mea”

Îmi doresc ca din clubul meu să iasă un campion

Cel mai bun boxer amator român, Francisc Vaştag, împlineşte luni 43 de ani. Îi urăm “La mulţi ani!”.
A început să practice boxul la CSM Reşiţa, fiind descoperit de antrenorul Vasile Bala. A concurat sub culorile cluburilor Metalul Bocşa, Dinamo Bucureşti, “Selena” Bacău şi “Freedom Star Farul” Constanţa, obţinând cinci titluri de campion naţional la categoria 71 kg. Câştigător al “Centurii de Aur” în Bucureşti, în 2000, a fost numit pentru prima oară antrenor al lotului naţional de box, unde a activat până la sfârşitului anului 2002, pentru ca la începutul lui 2005 să fie readus la lot ca antrenor coordonator. Tot în anul 2000, i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului şi i-a fost decernat Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler.

Îşi petrece timpul la sală, în cadrul Complexului Sportiv Francisc Vaştag din Reşiţa, alături de tinerii pe care îi antrenează. “De câţiva ani, îmi serbez ziua de naştere alături de familie şi prieteni, nu fac nimic deosebit, am ocupaţii casnice”, povesteşte fostul campion.
Prima dată a intrat în sala de box la începutul anilor ’80, mai mult la insistenţele prietenilor de joacă. “Eram la bloc, cu un grup de copii, dintre care erau câţiva şi la box. Sala era foarte aproape de locul unde locuiam noi. Am intrat, prima dată a fost mai greu, până m-am obişnuit cu rigoarea sportului, apoi mi-am urmat calea”, îşi aminteşte sărbătoritul nostru.

S-au scris multe lucruri despre cariera sa şi nu numai, nu crede că a rămas ceva neştiut. “Cei care mă cunosc ştiu ce hobbyuri am, îmi plac fotbalul, vânătoarea, pescuitul”.

Mărturiseşte că boxul a fost cel mai important lucru din viaţa sa. “Recunosc că am fost confuz imediat după ce am încheiat cariera sportivă, nu ştiam exact ce vreau să fac. Nu-mi trecea altceva prin cap decât să fiu antrenor, viaţa mea era acolo, lotul naţional şi aşa mai departe. Dl Şerban, preşedintele Federaţiei Române de Box din acea perioadă, mi-a propus şi am acceptat încântat, la câteva luni după ce m-am retras, să preiau lotul naţional de seniori, colegii mei de altfel. Am făcut performanţe foarte mari în acea perioadă, cu foştii mei colegi, dar şi cu sportivi tineri. Aşa mi s-a mai împlinit un vis. Mă bucur foarte tare că dl Şerban a păstrat pe casete video absolut toate meciurile mele şi nu numai, emisiunile la care am participat şi altele. Eu le-am pus pe toate pe CD-uri şi vreau să le arăt tinerilor, să poată vedea cu ochii lor ce-am făcut.”

Este mândru că a avut tăria să rabde şi să treacă peste toate sacrificiile pe care le impune sportul de performanţă. “Îmi reproşez că nu am reuşit să trec la profesionişti, deşi poate că sunt vinovat doar pe jumătate, având în vedere ce se ştia în România, imediat după ’90, despre boxul profesionist.”

A renunţat la lotul naţional în urmă cu 6 ani şi de atunci este antrenor la clubul sportiv pe care îl deţine, în Reşiţa. “Mă bucur că am o sală frumoasă, unde vin copiii de peste tot, nu numai din Resiţa. La început de an de viaţă, în afară de sănătate îmi doresc ca din clubul meu să iasă un campion pentru că avem copii talentaţi.”