Crestinismul romanilor este de sorginte apostolica iar aceasta i se datoreaza Sfantului Apostol Andrei, cel care i-a crestinat pe locuitorii tinuturilor danubiano-pontice, fiind considerat si ocrotitorul Romaniei. Astfel, ziua de 30 noiembrie reprezinta pentru noi mai mult decat o mare sarbatoare a ortodoxiei. Fiind premergatoare Zilei Nationale, Sfantul Andrei uneste spiritual sarbatoarea Bisericii Ortodoxe Romane cu sarbatoarea Romaniei.
Cartile Sfinte spun ca Sf. Apostol Andrei a fost frate cu Sf. Apostol Petru, ca erau originari din Betsaida, localitate situata pe malul Lacului Genezaret din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte si ca erau erau pescari, asemenea tatalui lor, pe nume Iona. Conform Evangheliei Sf. Apostol Ioan, Sf. Andrei ar fi fost mai intai ucenic al Proroocului Ioan Botezatorul, care l-ar fi indrumat sa-l urmeze pe Iisus din Nazaret. Spunandu-i ca l-a gasit pe Mesia, Andrei l-a dus si pe fratele sau, Petru, la Hristos Domnul. A fost numit "cel intai chemat' si se spune ca a primit puterea de a lega si dezlega pacatele oamenilor. Dupa Invierea Mantuitorului si Pogorarea Duhului Sfant, Apostolii au mai ramas cativa ani la Ierusalim pentru a incepe formarea Bisericii iar la Sinodul Apostolic, care a avut loc in jurul anilor 49-50 d.Hr, s-au intalnit si au tras la sorti pentru a decide incotro va merge fiecare. Sfantului Apostol Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). La inceput Sf. Andrei l-a insotit pe fratele sau, Sf. Apostol Petru, prin Asia Mica, apoi a trecut in peninsula Balcanica prin teritoriul Turciei de azi, ajungand in Scytia, unde s-a oprit o buna vreme. Si-a continuat apoi drumul pana in sudul Rusiei, de unde s-a intors in Grecia pentru a consolida comunitatile crestine infiintate de Sf. Apostol Pavel, ajungand pana in Peloponezul grecesc. Acolo, in orasul Patras, a fost martirizat, fiind rastignit pe o cruce in forma de X, cunoscuta sub denumirea de "Crucea Sfantului Andrei'.
Din imaginarul popular
Despre Sfantul Apostol Andrei se povesteste ca fost stapanul animalelor salbatice, ca a fost cioban si ca de turma lui nu s-a atins nici un lup. De aceea Dumnezeu l-a invoit sa dea hrana lupilor si, de ziua lui, sa le ingaduie sa le manance vitele celor care "n-au pazit sarbatoarea'. I s-a spus "Apostolul Lupilor', nume derivat din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar si de la animalul totem al acestora: lupul. Legendele spun ca aceste animale au fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei si ca cel care le era capetenie l-ar fi vegheat pe Sf. Apostol Andrei prin pustia Dobrogei spre Pestera care i-a fost adapost si care acum ii poarta numele.
I se mai zice si Andrei Pescarul pentru ca "dupa cuvantul lui, niste oameni care se necajeau cu pescuitul au tras cu voloacele si au prins peste mult.' (Th. D.Sperantia). Se povesteste ca incepand de atunci, de ziua lui se obisnuieste sa se manance peste.