Revista literară ilustrată “Cosânzeana” a realizat multă vreme, de-a lungul existenţei sale, o deosebit de interesantă rubrică numită poetic “Flori de o zi”. Felurite subiecte, mai mult sau mai puţin cunoscute, mai mult sau mai puţin la îndemâna publicului larg, erau aduse în atenţia românilor. Am citit cu plăcere- şi cu amuzament în unele cazuri- mai multe informaţii publicate la această rubrică în urmă cu 90-100 de ani. Ce era la ordinea zilei acum aproape un secol? Vă spunem imediat:
“Dispariţia raselor omeneşti. Doctorul norvegian Myoen a făcut câteva cercetări de mare importanţă asupra dispariţiei raselor omeneşti. El afirmă că puterea de viaţă a raselor prea deosebite dispare prin încrucişare. Prin acest tip se creiază rase amestecate, cari sunt foarte slabe, cum ar fi cea de la graniţa ruso-scandinavă, alcătuită din Norvegieni şi Laponi. Ei au o mare predispoziţie pentru tuberculoză. Acelaş lucru se întâmplă şi cu rasa produsă prin încrucişarea Negrilor cu Europeni şi a Indienilor cu Europeni. Numai Burii cu Hotentoţii produc o rasă viguroasă”. (revista Cosânzeana, februarie 1923)
Aceeaşi revistă, din acelaşi an, aduce în atenţia cititorilor un eveniment care a revoluţionat lumea medicală. “O invenţie românească în medicină”. D-l dr. Corneliu Gancevici, conducătorul sanatoriului de tuberculoşi din Bârnova, jud. Iaşi, a descoperit un aparat Pneomotorax, pentru vindecarea tuberculozei. Cu el injectează azot între pleură şi plămânii bolnavului, care se vindecă în scurt timp. Mulţi bolnavi, cari au venit grav bolnavi aci, ne afirmă că au fost complet vindecaţi. Ei singuri spun cum au fost aduşi cu targa în sanatoriu, şi au eşit însănătoşiţi şi curarisiţi radical în urma constatărilor prin examenul radiografic şi al sputei”.
Veştile bune nu au venit numai din lumea medicinei. Aflăm din acelaşi număr al revistei, din februarie 1923: “Un român descopere o nouă stea”. Observatorul astronomic englez comunică Agenţiei Reuters: « Dela profesorul Stramdreen, directorul staţiunei centrale pentru telegrame astronomice, a sosit o telegramă că astronomul român Ziviriel a descoperit o nouă stea de mărimea I. Descoperirea e de mare însemnătate. Stele noi, de mărimea I-a sunt foarte rari. În ultimii 2000 ani erau cca 20. Se crede că ele provin dintr'o conflagraţie incalculabilă în spaţiul universului, care probabil e rezultatul unei ciocniri între doi sori stinşi. Noua stea se fixează în calea Lactee, pe un punct situat la o depărtare de 62º dela Polul Nord sub constelaţia Lebăda». Această descoperire nu poate decât să ne bucure, fiind românească”.
Rubrica “Flori de o zi”, din primăvara aceluiaşi an, relatează “Mustrarea de cuget a unui inventator”, nimeni altul decât “născocitorul” telefonului. Se ştie că la 7/10 martie 1876, audiologul american de origine scoţiană Alexander Graham Bell, la nici 30 de ani împliniţi, avea să schimbe radical modalităţile de comunicare de până atunci. În martie 1876, Graham Bell a devenit prima persoană care a brevetat un dispozitiv capabil să emită şi să recepţioneze cuvintele rostite: telefonul. Gazetarii revistei “Cosânzeana” spuneau că descoperirea i-ar fi provocat o mare nefericire. “Inventatorul telefonului, Scoţianul Graham Bell, se ştie că a murit vara trecută în America. După Nobel el a fost singurul cari a regretat opera făcută, având mustrări de conştiinţă toată viaţa sa, că a dat lumii această invenţie pe care o găsea o calamitate şi pe care i-o reproşau şi alţii.
Astfel, odată, o doamnă îi spune că ar fi dorit mai bine să nu se fi născut niciodată decât să fi inventat telefonul. Graham Bell ascultă şi, privind gânditor, zise mâhnit: «Da, pricep destul de bine şi eu acest rău!» Şi ca să mai evite neplăceri şi orice consecinţe şi a nu mai simţi durerea ce-i pricinuia sunetul telefonului se retrase într'o localitate izolată de pe o insulă unde nu se afla telefon. Şi acolo trăi oarecum mai liniştit o parte din viaţa sa.
Când l'a pornit la groapă în onoarea sa şi par'că spre a-i satisface cea mai mare dorinţă a sa, au fost oprite toate telefoanele din lume timp de 60 de secunde.
Cred că cea mai mare mulţumire ce a simţit-o spiritul său nu a fost decât aceasta, fiind şi răsplata cea mai bună!”, concluzionează gazetarul G.P.