Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
C-o fi fost grecotei sau armân, ori poate corcitură dintr-acestea două (sau, și mai rău, dintre alte câteva neamuri balcanice), Caragiale s-a așezat singur în insectarul istoriei, clamându-și o ascendență romanțată culinară, ca să-și justifice apucăturile de cârciumar.
Venit din Idria, un mic orăşel aflat acum în Slovenia, pe atunci grecesc şi locuit de albanezi, ca bucătar în suita fanariotului Caragea, Ştefan Caraialis îi lasă moştenire genetică nepotului său ţeasta teşită de neam de plăcintari, de la tăvile cu aluaturi cărate pe cap din moşi-strămoşi.
Se pare că prin acel ADN se învârtoşase şi o genă de cârciumar, că tot aveam cele mai multe locante pe cap de locuitor de pe Bătrânul Continent, o nealinată dorinţă de antreprenoriat de berării, ce ar fi putut să-i rotunjească veniturile subţirele, ce-i tot dădea ghes să deschidă unul după altul spaţii de pierzanie pecuniară.
Acum, la o sută şi ceva de ani după, l-am putea numi pe I.L. Caragiale cel mai prost cârciumar din istoria literaturii. Afaceristul Caragiale...............
