Unele cărți au fost date uitării, timp de mai bine de un secol, și ar rămâne necunoscute publicului larg, dacă nu ar fi încă cercetători dornici de a scoate comorile editoriale din rafturile prăfuite ale bibliotecilor. O carte de bucate poate părea banală, dar o astfel de lucrare, veche de peste un secol, spune foarte multe secrete, nu doar ale bucătăriei, ci și ale culturii și societății românești. Christ Ionnin - Bucătăria română Carte coprinzătoare de mai multe rețete de bucate și bufet 1865, lansată la Editura GastroArt, este o mărturie de cultură și civilizație a românilor, adusă astăzi la lumină de jurnalista și scriitoarea Simona Lazăr.
Pasiunea pentru arta culinară a Simonei Lazăr a condus-o pe jurnalistă spre cercetare. Cartea care a rezultat din câțiva ani de căutări prin arhive și biblioteci a făcut posibilă apariția editorială din aceste zile, ce reeditează o lucrare de mare valoare a unui bucătar celebru în vremea lui, dar care a fost dat uitării, în ultima sută de ani. „Lui Christ Iónnin îi datorăm faptul că a așezat prima dată pe coperta unei cărți sintagma „bucătăria română”. Chiar dacă volumul acesta cuprinde, în cele 224 de rețete ale lui, mult prea puține care sunt... românești. Nu trebuie să-i căutăm vină. Conceptele identitare naționale abia se defineau. Dar cu siguranță pe Iónnin, ca și pe alți intelectuali ai epocii, îl preocupau. Să amintesc doar faptul că, în 1863, el este editorul, îngrijitorul a două volume de popularizare a eroilor naționali, scrise de Dimitrie Bolintineanu: Viața lui Mihai Viteazul. Ediție populară de Un anonim și Viața lui Vlad Țepeș. Pentru popor de Christu Ioninu. Cum se va fi copt în mintea lui ideea unei cărți de bucate, nu știm. Probabil că era un gurmand. Între companionii lui se aflau destui recunoscuți ca atare – precum N.T. Orășanu, de exemplu, creditat de a fi „botezat” mititeii cu numele lor de-acum”, explică Simona Lazăr, în prefața cărții care se va lansa sâmbătă, 19 mai, la ora 14:00, la Alba Iulia, în cadrul Târgului de Carte Alba Transilvană.
Seria lansărilor va continua, luni, 21 mai, de la ora 18:00, la Casa Bredicenilor, din Lugoj, apoi miercuri, 23 mai, de la ora 18.00, la București, la Restaurantul Pescăruș. „Îi datorăm lui Christ Iónnin faptul de a fi pus sintagma „bucătăria română” pe coperta unei cărți, dar nu-i aparține lui. Cei care au vehiculat prima dată ideea unei gastronomii naționale, în almanahurile pe care le publicau la sfârșitul anilor 1830 și începutul anilor 1840, au fost Kogălniceanu și Negruzzi, la Iași. Și tot ei, în 1841, tipăreau prima noastră carte de bucate în limba română. Kogălniceanu impunea, în 1830, la Berlin, termenii de român și România, în loc de valah/moldovean și Valahia/Moldova, într-o Europă care nu trecuse încă prin cernerea revoluțiilor de la „pașopt”. Cunoscând intelectualitatea progresistă ieșeană, bucureșteanul Christ Iónnin va fi avut acces și la aceste idei. Că el le-a dat cel dintâi forma tipărită, e o chestiune de destin. Dar și de conjunctură”, mai spune Simona Lazăr.