Nu mi-am dorit niciodată să scriu cărţi, să le văd pe rafturi...

De vorbă cu Adina Speteanu, cea mai tânără scriitoare de Fantasy
S-a născut în 1994. Are 20 de ani, aşadar, iar în “portofoliul” ei găsim patru romane. Al cincilea iese la toamnă. O cheamă Adina Speteanu. Nu aţi auzit de ea? Ar fi trebuit...

■ Debut la 18 ani. Patru romane publicate până la 20 de ani. Este o carte de vizita pentru care mulţi te invidiează, presupun...
■ Cred că aşa este. Şi pentru mine este o senzaţie ciudată când mă gândesc că mi s-au întâmplat o groază de lucruri frumoase într-un timp atât de scurt. Nu mi-am dorit niciodată să scriu cărţi şi să le văd pe rafturile librăriilor. A fost o terapie de care am avut nevoie în clipa în care am început să scriu şi care mi-a prins bine.

■ Îţi dai seama că dacă ai fi locuit în State, la ora asta ei fi fost deja “ecranizabilă”?
■ În primul rând, dacă aş fi locuit în State, nu ştiu dacă m-aş fi apucat de scris. Poate că acolo lucrurile ar fi fost mai frumoase şi mai liniştite pentru mine, iar dorinţa de a mă regăsi s-ar fi manifestat în alt mod.
Însă m-am gândit de multe ori că acolo unul din romanele mele ar fi fost deja ecranizat. În timp ce scriu, îmi creez propriul film în minte, dar mi-ar plăcea să îmi văd poveştile pe micul ecran. Până atunci, ce vreau este ca acestea să fie descoperite de cât mai mulţi cititori.

■ Actualemente eşti studentă la drept. Ce fel de cariera te gândeşti să îmbrăţişezi? Scrisul va rămâne pe planul doi?
■ Când am dat la facultate, voiam să devin avocat. Acum, după un an de studenţie, nu mai sunt la fel de sigură. Mi-ar plăcea să lucrez în turism, să călătoresc şi să cunosc cât mai multe lucruri despre cultura celorlalte ţări. În alte zile îmi doresc să devin procuror sau judecător. Ce ştiu sigur este că îmi doresc o carieră care să mă aducă mai aproape de oameni. Nu vreau o profesie care să însemne muncă de birou. Nu cred că aş suporta mult timp acest lucru.

■ Îţi vezi viitorul legat de această ţară?
■ Da. Încă mai sper că multe lucruri pot deveni realitate aici, dacă ne străduim. Dacă o să îmi pierd vreodată speranţa, poate că atunci voi decide să mă mut.

■ De ce ai abordat genul fantasy?
■ Pentru că mă atrage ideea de lumi în care totul este posibil, de dimensiuni paralele şi de fiinţe care posedă tot felul de puteri supranaturale. Recunosc că mi-ar plăcea să pot modela apa după placul meu, să zbor sau să mă teleportez. Pentru că nu pot să fac asta în realitate, mi-am satisfăcut dorinţa în cărţi, oferindu-i Nataliei toate puterile şi abilităţile la care visez cu ochii deschişi. Aşa mă simt şi eu împăcată. 
Dar motivul pentru care romanele de acum fac parte dintr-o serie fantasy este personajul negativ, Dragoş. Aveam nevoie de o creatură care să trăiască multe secole, care să aparţină întunericului şi care să sperie oamenii pentru a face povestea mai credibilă. Dacă toţi ar fi fost oameni normali, multe lucruri nu ar fi avut sens. El trebuia să fie vampir, iar Natalia trebuia să fie o fată cu puteri paranormale. Restul a venit de la sine, pornind de la ei doi.

■ Căt trebuie să citească un scriitor?
■ Mult. În primul rând, din pasiune, apoi pentru documentare. Nu cred că poţi să devii un scriitor bun dacă nu eşti un cititor pasionat. Cititul ne dezvoltă imaginaţia şi dorinţa de cunoaştere. Este un început bun pentru cei care visează la un viitor în literatură.

■ Apropo: o întrebare pe care o pun fiecărui scriitor cu care vorbesc. Ce obiceiuri ai atunci când scrii? Mac? PC? Dimineaţa? La lumina lunii? Normă de pagini/zi?
■ Nu suport să scriu dacă în cameră se află şi alte persoane. Nu îmi pot exterioriza sentimentele dacă simt că am “spectatori”. Sunt momente în care plâng odată cu personajele mele, altele în care râd cu ele. Trăiesc tot ce trăiesc ele şi pentru acest lucru am nevoie de spaţiu şi intimitate.
Scriu ascultând muzică. Prefer muzica instrumentală din filme pentru scenele de acţiune sau de luptă, pentru momentele triste am o serie de melodii şi mai triste. Muzica este o sursă importantă de inspiraţie pentru mine. Uneori, dacă aud la radio o melodie care mă atrage, încep să îmi creionez în minte scenele pe care urmează să le scriu.
Acum scriu la laptop. La început scriam la PC, dar nu pot duce calculatorul oriunde cu mine, aşa că laptopul este varianta potrivită. Am încercat să scriu şi pe hârtie – aveam un caiet special pentru asta -, dar nu pot să ţin pasul cu viteza cu care gândesc replicile, aşa că am renunţat. Am trei caiete pe care notez datele importante despre fiecare personaj şi ideile principale ale romanului.
Scriu atunci când simt nevoia. Am încercat să îmi impun o normă de pagini pe zi, dar nu eram mulţumită de rezultat. Mi se păreau cuvinte forţate şi fraze fără sens. Sunt genul de persoană care aşteaptă inspiraţia pentru a scrie. Vreau să simt tot ce aştern pe pagină ca să mă declar mulţumită.
Noaptea scriu cel mai bine. Poate şi pentru că acum lucrez la o serie cu vampiri şi strigoi, însă noaptea mă relaxează şi îmi trezeşte imaginaţia la viaţă.

■ Povesteşte-ne despre romanul care iese în toamnă...
■ Continuă aventurile Nataliei şi ale strigoilor din Gardă, aducând noi intrigi şi răsturnări de situaţie. Se concentrează pe relaţia complicată dintre Natalia şi Andrei, pentru că amândoi sunt firi orgolioase şi extrem de încăpăţânate, iar asta aduce numai motive de scandal între ei. Toată acţiunea romanului se învârte în jurul poveştii dintre Dragoş şi Maria, motivul principal pentru care lucrurile au luat-o razna în Strygorra. Sunt multe întrebări fără răspuns între ei, care au dus la neînţelegeri şi concluzii exagerate. Amândoi au nevoie să afle adevărul despre ce s-a întâmplat în trecut.

■ Cu “Ultima privire” închei seria. Ai deja intrigi creionate pentru un nou volum? Ştim că de obicei scriitorii nu vor să dea din casă...
■ Aşa este, mie nu îmi place să vorbesc despre romanele pe care încă nu le-am terminat. Am unul pe care l-am început când lucram la Seria “Dincolo de moarte”, dar care a rămas neterminat. Poate că o să îmi mut atenţia asupra lui sau o să încep un nou proiect. Am câteva idei, dar încă nu le-am analizat şi nu ştiu ce voi face. Cert este că ce va urma va fi o poveste romance, fără creaturi fantastice. Îmi doresc o poveste de dragoste imposibilă, care să aibă un final tragic. Nu suport finalurile fericite şi extrem de roz. Nu mă conving la final.

■ Ce “sfat” ai pentru cei care vor să se apuce de scris...devreme?
■ Să citească mult. Romane care au legătură cu ceea ce vor să scrie. Să creadă în ideile lor şi să simtă tot ce trăiesc personajele lor. Să nu se lase descurajaţi de comentariile răutăcioase ale celorlalţi. Oamenii sunt invidioşi şi ne pot descuraja foarte uşor dacă plecăm urechea la tot ce auzim în jurul nostru. Şi, cel mai important, cred eu, este să scrie pentru ei. Doar aşa vor putea să împartă cu ceilalţi poveştile lor. Dacă au simţit totul de parcă ar fi fost ei protagoniştii. Şi apoi, după ce au manuscrisul terminat, să îl trimită editorilor. La un moment dat, cineva le va oferi şansa să se facă auziţi.