Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Artistul Dan Puric va fi la Chişinău, pe 27 şi 28 martie, pentru două spectacole care se armonizează cu evenimentele destinate împlinirii a 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. De fapt, sunt două spectacole şi o prezentare de carte – toate având acelaşi titlu: “Suflet românesc”. El îşi va pune sufletul “pe tavă”, prin expresie corporală, prin expresie verbală, în faţa publicului de la Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”. În prima zi, de la ora 19:30, va domina fără îndoială sala cu one-man show-ul său, în care istoriseşte despre ceea ce înseamnă românul. Istoriseşte pe “limba” pantomimei ornate cu momente dramatice şi comice despre lucruri perene, neîntinate. Aşa cum nu a mai făcut-o nimeni! El dă expresie gândurilor sale prin mişcare. Corpul său rosteşte slovele.
În cea de-a doua zi, de la ora 18:00, Dan Puric va veni la o “Întâlnire” cu spectatorii. E vorba de conferinţă, căreia i-a zis întâlnire”. La sfârşitul acesteia, va prezenta ultimul său volum. Prin urmare, “Suflet românesc” în trei înfăţişări.
Venirea artistului la Chişinău se datorează Institutului Cultural Român, cu sprijinul Fundaţiei Art Production, alăturându-se Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”.
L-am întrebat pe Dan Puric de ce merge la Chişinău cu această triadă, în care se unesc aceste două părţi de vorbire: suflet şi românesc. Iar el mi-a răspuns: că e nevoie să se strângă apele, deoarece “în confuzia asta politică” adevărul iese mai degrabă din eroare decât din confuzie, precum spunea un om inteligent; că vrea să-i spună neamului de acolo că “Basarabia nu e pământ rusesc, ci e pământ românesc şi atunci s-a terminat confuzia”. În opinia sa “Basarabia e faţa neîntinată a poporului român”, care ştie ce înseamnă suferinţă şi iertare.
“Vreau să le spun că noi ca români ne facem bine prin ei. E vorba de nucleul de basarabeni care sunt mai români decât noi. Când inima este uscată te faci bine din capilare. Sunt mii de inimi în sânge care pulsează sângele în locul inimii, că inima e mai uscată aici. Noi, românii, nu am fost pregătiţi să-i primim; a fost un dezastru în 1990. Un impact de ruptură sufletească. Cei de acolo spuneau «fratele meu român», iar cei de aici – «hai să facem parteneriat»”, a spus artistul. Dar a remarcat, în continuare: “Am fost acum trei ani şi le-a spus – am fost un profet – că ne vom uni mai întâi prin Europa. Să nu facem eroarea făcută în 1918, când ne-am unit politic şi nu sufleteşte. Striga Mircea Vulcănescu îngrozit, striga tânărul din el: Fraţilor, ne-am unit politic, dar nu sufleteşte. Nu am nimic cu ruşii, le-am spus-o când am fost la ei. Şi ei au fost sovietizaţi, făcuţi praf. Eu fac un tract cu un anumit gen de rus, cu Tolstoi - excepţionalitatea rusească. El a văzut poporul român. Era căpitan, când a fost la Bucureşti, şi a zis: Ce popor plin de melancolie! Chapeau bas!”.
Dar cum s-a născut “Suflet românesc”? “E un strigăt întăritor, de aducere aminte. E un act de amintire”. Dar ce a apărut mai întâi: cartea, conferinţa sau spectacolul? “Cred că au fost concrescute, pentru că m-am adunat şi parcă toate au vorbit dintr-odată. Mi-am zis: dacă tot o fac, să şi scriu. Cartea am dedicat-o poporului român şi amintirii tatălui meu. Tata nu a fost un erou, un martir, ci a fost o normalitate românească, iar normalitatea românească este puntea care ne duce la eroi şi la martiri. Pentru că eroii sau martirii, înainte să devină eroi sau martiri, erau oameni normali”.
Dar ce înseamnă one-man show-ul, pe care l-a prezentat în premieră de curând, când a împlinit 55 de ani? “E condiţia românului astăzi, în ciclul acesta istoric, dar şi în eternitate”.
“Îmi duc sufletul la Chişinău: în carte, în spectacol şi în întâlnirea de suflet - nu pot să spun conferinţă, că ai impresia că sunt profesor ex-catedra”, mărturisea Puric, fără să detalieze cum e acest one-man show. Îmi spunea: “Păstreză-i curiozitatea publicului. Să vină spectatorii, că ştiu ei că îmi pun sufletul pe tavă, iar eu ştiu că sunt deschişi la esenţă - sufleteşte. Dacă noi am fost traumatizaţi şi acum suntem anesteziaţi, ei, aşa răniţi, au rămas legaţi de Ştefan cel Mare, de Eminescu. Pe noi, unii intelectuali, după 1990, ne-au amorţit. Sunt unii istorici care fac România alternativă. Eu nu am alternativă... Ei au...”.
__________
“Am o obsesie - Suflet românesc. E o stare, e un dor, un suspin, e o îndrăgostire de pământul acesta”.
Dan Puric
Mă gândesc să fac un film: “Suflet românesc”. L-aş face, că sunt dator. Dacă mai dă Dumnezeu!
Dan Puric
Citește pe Antena3.ro
