Terminalul nou Plecări al Aeroportului Internaţional “Henri Coandă” a fost sâmbătă, 29 martie, de la ora 19.00, scena improvizată pentru premiera piesei “Ne vom revedea în anul care a trecut”, a lui Ștefan Caraman, dramaturg român contemporan bine cunoscut, premiat de UNITER încă din 2005. O premieră pentru România, deoarece până acum nimeni nu s-a gândit că acest spaţiu neconvenţional poate fi folosit cu succes.
Despre Ştefan Caraman s-a tot spus că este un scriitor controversat, deşi faptul că e director de bancă ar trebui să atârne oarecum în balanţă. Oare de ce sunt numiţi astfel cei care spun lucrurilor pe nume, franc, în faţă, liber? Răspunsul e simplu. Deranjează. Incomodează. Distrug tot ceea ce nu are temelie. Şi tocmai pentru că deranjează, spunând adevărul pe care alţii se străduiesc atât de tare să-l ascundă, Ştefan Caraman este un autor din ce în ce mai cunoscut şi iubit. El a ales calea dreaptă, clară, precisă, colţoasă, care rupe genunchii celor nepregătiţi şi rupe unghiile frumos asezonate cu floricele, inimioare şi altele. Dacă nu ai picioarele adânc înfipte în pământ rişti să nu te mai ridici după ce citeşti cărţile şi piesele lui, câteva la număr. Dacă eşti drept cu tine realizezi că stilul aparte pe care îl are Ştefan Caraman te tulbură până la trezire. Suntem siguri că acestea au fost motivele pentru care Mirela Loghin a ales piesa lui, “Ne vom revedea în anul care a trecut”, ca să completeze fericit repertoriul Teatrului de Sufragerie, a cărui fondatoare este. Cu siguranţă acestea au fost motivele celor peste 200 de spectatori prezenţi în terminalul nou al Aeroportului Internaţional Henri Coandă, care au aplaudat minute în şir la finalul piesei, fermecaţi de prestaţia actorilor şi de adevărurile rostite cu glas tare pe scenă, în plin aeroport. Chiar faptul că au ales să vină la aeroport ca să vadă un spectacol de teatru spune totul despre setea de cultură a românilor.
Subiectul piesei? Nu am vrea să-l dezvăluim, pentru simplul fapt că este unul ce vă va capta imediat atenţia. O bucată de viaţă ruptă cu dinţii şi aşezată în faţa şi aproape de sufletele spectatorilor, care astfel sunt încredinţaţi că se poate întâmpla oricui. Un spectacol incitant, actual și adevărat, cu reacții omenești firești. O piesă ce ține trează atenția din primul până în ultimul minut. Spectacolul durează exact atât cât se spune în piesă, căci unul dintre personaje spune la un moment dat: “Hai că mai avem o oră jumate până plecăm!”. Cei patru pasageri, eroii piesei de teatru, sunt în așteptarea unui avion pe un aeroport – un aeroport din Praga, căci acolo se petrece acțiunea. Oameni din carne şi oase, aidoma tuturor celor care trec zilnic printr-un aeroport. Fiecare cu visele lui, dorinţele lui, fantomele lui şi alegerile lui.
Actorii Gelu Nițu și Cătălina Mustață au acceptat cu bucurie să facă parte din acest proiect al Teatrului de Sufragerie. Poate atraşi de entuziasmul producătoarei, de echilibrul şi puterea de muncă, receptivitatea şi creativitatea tânărului regizor Alexandru Nagy (ideea de a juca piesa în aeroport îi aparţine), de efervescenţa tinerilor colegi de scenă Meda Victor, cunoscută din “Nunta mută” a lui Horațiu Mălăele, expresivă şi bine pusă în lumină de acest rol, și Mihai Smarandache, talentat şi plin de resurse. Poate şi scenografia Ioanei Pashca. Cu siguranţă toate acestea au contat mult în alegerea făcută. După premiera oficială din Aeroportul Internațional “Henri Coandă”, spectacolul va fi integrat și în programul altor teatre din București, iar în luna iunie, Teatrul de Sufragerie își propune să plece într-un turneu de promovare, o Caravană care va cuprinde cinci aeroporturi din țară printre care Sibiu, Iași, Cluj, Timișoara și Tulcea.