A fost unul dintre oamenii care au revoluţionat sunetul in muzica uşoară.
A fost unul dintre oamenii care au revoluţionat sunetul in muzica uşoară.
Aurelian Andreescu a fost singurul liant intre rock şi muzică uşoară. La vremea respectivă aborda foarte multe piese rock grele. "Şi, culmea, i se permiteau şi căteva căntece din repertoriul internaţional. De exemplu, «Hey Jude», a lui Beatles. Avea nişte versiuni foarte reuşite. Mi-a intrat atăt de adănc in memoria afectivă «Paşii tăi», incăt nu mai reţin originalul. Nu pot să uit versiunea lui Aurică, deşi Bee Gees e Bee Gees şi «Donât Forget To Remember Me» e «Donât Forget To Remember Me». Şi eu nu sunt doar un consumator. Sunt şi un cunoscător", spune zămbind George Stanca.
Â
MONEDA. "Aurelian a abordat căteva teme in muzică avănd un curaj nebun! Era un om cu o căldură extraordinară, plin de poante. Dacă te intălneai cu el, cu regele farselor - Cornel Constantiniu - şi cu Nancy Brandes nu mai puteai sta la masă", işi aminteşte Stanca. Aurelian Andreescu cunoştea moneda sunătoare a fericirii. Aşa cum spunea Schopenhauer: "Ceea ce, intru toate, contribuie mai de-a dreptul la fericirea omului este veselia... Să tot fie cineva tănăr, frumos, bogat şi bine văzut; dacă e vorba de fericirea lui, trebuie să te intrebi de este şi vesel. Din contră, dacă este vesel, e indiferent de e tănăr sau bătrăn, cu trupul drept sau ghebos, sărac sau bogat: e fericit. Ea (veselia) singură este - că să zicem aşa - moneda sunătoare a fericirii, şi nu, ca toate celelalte, numai biletul de bancă".
Â
LA CASA OMULUI. "Avea o mare calitate. Făcea nişte biftec-tartar extraordinare! I-am luat un interviu cănd era căsătorit cu prima soţie, Ana. Aurică chiar avea un căntec care se numea «Ana» şi era scris de Grigoriu pentru soţia lui. Imi aduc aminte că Aurică avea un motan pe care l-a introdus astfel in discuţie: «Uite, avem tot felul de animale, motanul Costică, Ana...» Uneori era ironic. Ana era o femeie mai rece. El suferea foarte mult din cauza asta. O iubea foarte mult, dar ea nu prea ii răspundea. Mulţi spuneau că Ana il chinuia foarte mult. Era un dispreţ reciproc. Ea ii vorbea de sus, iar el ii răspundea cu umor. Tot el m-a invăţat să beau cafea cu sare", povesteşte George Stanca. Sarea (la propriu şi la figurat) era, pentru Aurelian Andreescu, un fel de ingredient sufletesc folosit ca să dea gust de fericire nefericirii. "Noi căutăm cu toţii fericirea, insă fără să ştim unde este, ca şi acei beţivi care işi caută casa ştiind că au una pe undeva", spunea Voltaire. Şi Aurică o căuta, ştiind căt e de greu de găsit, dar ştiind că totuşi mai există.
Â
CE VREMURI! "S-a lansat la televizor, la «Varietăţi». Emisiunea era in direct, transmisiunile fiind sfinte. Emisiunea nu se tăia nici dacă venea ora Telejurnalului de seară. Nici nu-mi vine să cred că am trăit asemenea vremuri. Prezentator era Mircea Crişan. Iar cănd Dan Spătaru nu se mai oprea din bisuri, Crişan i-a zis: «Dane, nu vrei să ne cănţi tu şi Telejurnalul?» Ce spectacole erau!", spune Stanca. Rezumănd cumva rolul şi rostul lui Andreescu in muzica uşoară romănească, am putea spune că tot ceea ce a făcut el a avut gustul sării in bucate, ca in basmul lui Petre Ispirescu: in timp ce toţi din jurul lui puneau zahăr şi miere in căntece, el era preocupat de reţeta gusturilor fundamentale.
Â
Â