Povestea Mondial

"Iubire, bibelou de porţelan" rămăne unul dintre cele mai indrăgite căntece.

"Iubire, bibelou de porţelan" rămăne unul dintre cele mai indrăgite căntece.

Trupa a luat fiinţă "la o discuţie" pe terasa clubului Politehnicii, supranumit "Trei gaură trei", iar numele de Mondial a fost dat de Filip Merca. Asta se intămpla in 1966, iar componenţa originală ii cuprindea, pe lăngă Filip Merca, pe Dragoş Vasiliu (chitară), Dan Panaitescu (chitară solo), Florin Dumitru (tobe), Gabi Drăgan şi Mihai Constantinescu (solişti vocali). Mondial cunoaşte imediat succesul datorită căntecelor foarte melodioase şi versurilor sensibile, textele fiind poeziile unor poeţi ca Eminescu sau Minulescu. De la 303, Mondial s-a mutat la Preoteasa, iar Dragoş Vasiliu işi aminteşte: "Casa Studenţilor ne-a primit cu braţele deschise, erau săli de repetiţie la subsol şi am repetat aici in jur de doi-trei ani. Şi, in afară de o serie de sămbete şi duminici, jos, la dans, am căntat căteva luni de vară in fiecare seară in bar, in Student Club, unde era un fel de program artistic.

PATRU CONCERTE. La un moment dat, in afară de băieţii noştri, de Gabi Drăgan şi de Radu Stoica, a căntat şi Dida Drăgan, care la vremea aceea era soţia lui Mircea Drăgan şi cănta vreo două bucăţi foarte bune. Ea a luat lecţii de canto incă de pe-atunci cu doamna Florica Auraşcu, cea care a scos solişti grei pe bandă. Era o atmosferă deosebită. Odată, cănd noi căntam jos, la dans, sus, pe scenă, era concertul formaţiei Olimpic ’64 sau Cometele, iar in bar era jazz cu Iancsi Körössy la pian, Boby Iosifescu - tobe şi Johnny Răducanu - contrabas, avănd-o solistă pe Aura Urziceanu. Era o muzică de inaltă ţinută. Iar in pod era formaţia Coral, care cănta «Vezi, răndunelele se duc, se duc!». Patru căntări, patru concerte in acelaşi timp in Casa Studenţilor! La vremea respectivă erau unele dintre puţinele, dacă nu singurele, distracţii. Pentru că nu erau discoteci, şi aici se putea dansa ca lumea, se putea asculta şi englezeşte, chiar dacă de multe ori se cerea repertoriul, care trebuia să fie 60% romănesc. Nu ne impiedica nimeni să scriem 60% piese romăneşti şi să căntăm 40% sau 20% şi alea care erau ale noastre... La noi, discul de vinil, microsionul de patru piese, a apărut la vreo doi ani după ce căntam melodiile şi deja erau cunoscute de foarte multă lume. Nu se putea spune că făceai o lansare cu ajutorul discului.

Mişu Cernea a compus muzica piesei "Hora de băieţi" pe versurile unui autor clasic, Tudor Arghezi. In ciuda acestui fapt, din pricina mesajului intrăzneţ in care se vorbea deschis despre prostie, sărăcie şi pingele, piesa a fost hulită de autorităţile comuniste ale vremii

"Casa Studenţilor ne-a primit cu braţele deschise, erau săli de repetiţie la subsol şi am repetat aici in jur de doi-trei ani. Şi, in afară de o serie de sămbete şi duminici, jos, la dans, am căntat căteva luni de vară in fiecare seară in bar, in Student Club, unde era un fel de program artistic"

Dragoş Vasiliu