1 mai fraier

Un amic provestea pe Facebook cu ceva timp în urmă că s-a întâlnit pe scara blocului cu Doamna X, mamă de europarlamentar cu vechi "state de plată", aflat acum la finalul celui de-al doilea mandat. Discuţia a decurs cam aşa.
- Bună ziua, doamnă, ce mai faceţi? Gata, vă pregătiţi de alegeri? Candidează iar băiatul, nu?
Doamna probabil a dat a lehamite din mână şi apoi s-a tras mai aproape, la o bârfă mică.
- Nu, domnule, din păcate, s-a cam terminat.
- De ce? Se retrage din politică?
- Nu, dar nu va mai candida. Și este aşa o situaţie, că şi-a mutat practic toată viaţa la Bruxelles, a dus copii la şcoală acolo chiar de la început, au casă... un rost. Acuma trebuie să renunţe la tot. Și chiar nu ştiu ce or să facă. Vă daţi seama, cum să se întoarcă în România? Ce să facă aici? Cum să se mai adapteze? Să o ia de la capăt?
- Păi, ce s-a întâmplat, doamnă?
- Ei, au mărit ăştia cotele de şpagă la partid şi el nu-şi mai poate permite să plătească. Ce, el se compară cu ăştia mari cu afaceri de sute de milioane de euro? Are şi el două firme mici acolo, care de abia merg. Și i s-a zis de la partid că asta este, dacă nu işi poate permite noua cotă de bani, o să fie scos de pe liste. Și l-au scos.
Da, viaţa omului este o tragi-comedie, care pendulează între râsu'-plânsu', nu? Nici nu ştii ce să faci când auzi povestea bietului europarlamentar: să râzi că a fost fraier şi i-a tras-o propriul partid? Să plângi că i s-a făcut o nedreptate? Sau să constaţi că tocmai ţi s-a oferit un alt motiv să nu mai votezi niciodată, pentru că nu ai pe cine?
Chiar aşa, cum să se întoarcă el, bietul, într-o Românie nasoală, pentru care nu a putut să rezolve nimic ca reprezentant în Parlamentul European? Cum să-şi aducă copiii, după atâţia ani, din sistemul educaţional belgian în dezastrul învăţământului românesc? Păi ce, se compară un bac luat la Bruxelles cu unul luat la Bucureşti? Chiar aşa, copiii nu au nici o vină că au părinţi tâmpiţi. Corect. Cum să revină şi să se apuce el, europarlamentarul, din nou de afaceri în România, în acest sistem corupt, mafiot şi impredictibil? Cum să se coboare el de la statutul de parlamentar european remunerat cu 100 de mii de euro pe an + beneficii la acela de mic intreprinzător sau simplu membru de partid? Vă daţi seama ce tragedie?
Poate că nu ştiaţi, dar europarlamentarii nu sunt plătiţi doar de către Parlamentul Eurpean. Ei primesc nişte sume consistente şi din partea statului român -  adică, din partea cotribuabililor - pentru funcţia de reprezentare la Bruxelles. Astfel, salariile europarlamentarilor români sunt de 17-20 de ori mai mari decât salariul mediu din România. Și conform unui sondaj, europarlamentarii români au economisit, în medie, la portofelul propriu, cam 75% din banii primiţi în patru ani de mandat.
Una peste alta, încolonaţi-vă frumos şi mergeţi la vot cu mândrie patriotică. Eu am să stau acasă să vă fac mai mult loc pe stradă.