Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Citesc o știre pe site-ul A.M.Press în care fostul premier Adrian Năstase, a cărui minte n-a fost, cu toate strădaniile, întemnițată, exprimă niște nedumeriri și niște nemulțumiri. Este vorba despre modul în care autoritățile române, strivite de o tentație a compromisului, devenită boală, se raportează la cele europene. Profesorul de drept internațional, care și-a susținut un prim doctorat cu exigentul Tudor R. Popescu, somitate europeană - cu care eu am avut șansa să trăiesc mulți ani în aceeași casă - spune că i se pare umilitor, la 23 de ani, să viețuim „din monitorizare în monitorizare, ca un copil care, și după majorat, rămâne tot sub tutelă”. O tușă mai dură - „acceptăm un tratament de tip colonial”. Și durerosul semnal – „pierdem demnitatea și reacțiile de suveranitate”. O spune, din pușcărie, Adrian Năstase, care-mi pare azi, cel mai liber dintre noi. Singurul nostru deținut politic postrevoluționar, victima unei chelii răzbunătoare și dușmănoase, ne învață cam care ar trebui să fie comportamentul nostru european. Libertatea spiritului nu poate fi îngrădită de bare de fier sudate.
Televizorul (scriu de obicei fără să-l aud) propagă vocea Băsescului, președintele ilegitim al României, care pleacă undeva. Chiar în clipa asta. Zice ceva de bine despre raportul MCV, din care trebuie „să învățăm”. Nu zice nimic, sunt alții îndrituiți pentru asta, ca răspuns la o întrebare legată de atitudinea provocatoare a Budapestei. Io sunt președinte, nu pot răspunde unui amărât de ambasador! Haida, de! Păi ambasadorul ăla care vrea, cum a vrut mereu Ungaria, Ardealul, e uns de tine, l-ai hirotonisit, i-ai primit cu strângere prietenească de dește la Palat scrisorile de acreditare ca reprezentant al statului ungar. Păi cum să nu-i dai un dos de labă? Un dos politic, o replică inteligentă, firește, că doar n-o fi puștiul de la Ploiești pe care l-ai cârpit vârtos! Arendașul din Deal pleacă undeva să reprezinte ceva. Nu va reprezenta, pot paria, România.
Andrei, băiatul cel mare al familiei Dana și Adrian Năstase, mi-a trimis aseară, la Sângeru, ultimele două cărți scrise de tatăl lui în pușcărie, Blog’n roll 2 și Blog’n roll 3. Vor fi lansate, în absența autorului, liber în spirit dar legat de glezne de hotărâri scârboase, sâmbătă, la Muzeul Hărții și Cărții Vechi, donație a familiei Năstase, pe care am salutat-o la vremea respectivă, alăturându-mă, ca vizitator, Familiei Regale a României. Sutele de hărți vechi cu ținuturile românești, adunate de puștiul Adrian Năstase, dintr-o splendid stranie pasiune de adolescent, au fost donate statului român, constituind un muzeu unic în Europa. Voi fi acolo, sâmbătă la orele 11, să laud trista întâmplare de a fi, în pușcărie, cel mai liber dintre români. Fiindcă Adrian Năstase, căruia nu i-au fost retezate de tot căile comunicării, rămâne un om cu totul liber, liber să gândească. M-am nimerit cu el în Biroul oval al lui Bush, de la Washington și în Biroul oval al lui Putin, de la Kremlin. Ei bine, nu mi-a fost rușine. Nici colo și nici dincolo.
