Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există, în incitantul și substanțialul dialog pe care Adrian Năstase l-a purtat cu Dana Chera în emisiunea ,,Adevăruri de viață’’ difuzată aseară pe canalul Antena 3 o secvență care concentrează și exprimă multe,foarte multe lucruri în ceea ce îl privește pe premierul în al cărui mandat România a derulat negocieri intense și deosebit de complexe la capătul căreia a devenit stat membru al Uniunii Europene. Mă refer la momentul în care Adrian Năstase îi atrage atenția Danei Chera: „Mi-ai pus o întrebare și nu m-ai lăsat să îți răspund’’. După care, revine și punctează: „sau poate nu vrei să îți răspund?’’
De ce nu am recunoaște-o? Adrian Năstase a devenit incomod, aici, în țară, dar, cu siguranță, nu numai aici, nu doar prin întrebările pe care le punea, ci, în primul rând, prin răspunsurile pe care le–a dat. Și nu doar că le-a enunțat, ci s-a străduit să le și aplice. Răspunsuri care nu erau doar rezultate ale unor opinii strict personale, ci se bazau pe o serie de temeinice analize pe care le făceau în mod curent departamentele partidului și Institutul de studii social-democrate „Ovidiu Șincai’’. Desigur, de aici și până la a spune că omul politic, premierul, liderul de partid-Adrian Năstase-nu a făcut și greșeli și că a fost perfecțiunea întruchipată e cale lungă și nici nu este cazul să susțin așa ceva. Acesta este o realitate pe care Adrian Năstase nu a dorit să o ascundă.
Numai că ceea ce nu a convenit adversarilor săi (mărturisiți sau nu) a fost nu faptul că omul politic Adrian Năstase greșea în anumite împrejurări, ci tocmai faptul că el nu greșea în chestiuni de maximă importanță, iar deciziile sale, odată puse în aplicare, riscau să lovească în anumite interese ale unor anumite cercuri de interese! Cercuri de interese în calculele cărora o Românie care să dea dovadă de coerență în actul de guvernare și de o reală, solidă convergență în promovarea și,la nevoie, în apărarea Interesului Național era ceva greu de digerat. Iar cum, într-o confruntare, cu adevărat democratică, de idei și de proiecte, Adrian Năstase ar fi fost, în mot cert, câștigătorul, s-a recurs, la prezidențialele din 2004, la rudimentara, dar, din păcate, foarte eficienta antiteză dintre „un arogant și un popular’’. Manipulare crasă de pe urma căreia România a fost aruncată într-un regim al haosului cinic regizat și al autoritarismului voluntarist, din marasmul căruia încă nu reușim să ieșim...
De aceea, o întrebare care a revenit cu o semnificativă frecvență, în comentariile care au apărut în spațiul virtual după emisiunea de aseară,este: „cum ar fi arătat, astăzi, România dacă, în 2004, Adrian Năstase ar fi fost câștigătorul alegerilor prezidențiale?’’ Întrebare foarte corectă, dar, din păcate, doar atât… Există, în schimb, o altă întrebare, directă, la obiect și cu ținte foarte precise și anume: „ce au a învăța, clasa politică, guvernanții și, deloc în ultimul rând, societatea românească, din cele spuse aseară de Adrian Năstase?’’ Răspund fără ezitare: să învețe că trebuie să aibă argumente și dovezi atunci când pun întrebări și, în egală măsură, să învețe că trebuie să aibă argumente și dovezi atunci când răspund la întrebări! Adevăr esențial pe care, în vorbe, nu prea văd cine l-ar putea contesta, dar pe care, în fapt, tare mă tem că unii sau alții vor amâna să îl și pună în fapt. O asemenea situație în care aplicarea elementarelor norme de dialog politic și/sau diplomatic fiind cea la care face referire tot Adrian Năstase atunci când spune că este ,,nevoie de un guvern care să îl ia de obraz pe Frans Timmermans, pe cei de la Comisia Europeană, să îi întrebe: măi copii, ce vreți de la noi? Care este articolul din modificările legilor justiției care vă deranjează pe voi cel mai tare?’’
Desigur, domnia sa s-a referit la executiv și, în mod direct la ministrul de Justiție,Tudorel Toader, dar, după cum s-a văzut mai departe din discuție, știe că, în perioada următoare, la Bruxelles va merge însuși președintele Klaus Iohannis. Împrejurare în care, sincer să fiu, nu prea văd mari șanse pentru ca replicile sugerate de Adrian Năstase să fie rostite în discuțiile cu înalții oficiali ai UE. Motiv pentru care am și folosit termenul ,,discuții’’ în loc să scriu „dialog’’!
Cât privește întrebarea dacă Adrian Năstase ar fi putut fi cel care să dea, cu deferență și răspicat, această replică atât de severilor,dar și de părtinitor-informaților domni de la butoanele de comandă ale Comisiei Europene, răspund fără cea mai mică ezitare DA! Deși, dacă mă gândesc mai bine, îmi dau seama că în situația în care cel în mandatul său de premier, a reușit să încheie negocierile pentru admiterea țării noastre în UE, s-ar fi aflat ,acum, într-o înaltă demnitate a statului de drept, ar fi fost foarte greu, aproape imposibil, ca România să se găsească într-o asemenea extrem de ingrată situație. Constatare de la care, în mod logic și necesar, ajungem la o altă întrebare-cheie pe care Dana Chera nu putea să o ocolească: va candida Adrian Năstase, la următoarele alegeri prezidențiale? Diplomat și ,în egală măsură, realist, interlocutorul a dat un răspuns din care înțelegem că își produce încă efectele interdicția de a avea drepturi politice pe o perioadă de 5 ani. Fără a preciza când aceasta va lua sfârșit. Nu a uitat , însă, să facă și o scurtă mențiune: „asta ca să nu îi mai încurc pe unii și pe alții’’.
Cu mulți ani în urmă, un procuror, a cerut și a obținut din partea unui tribunal ca un temut adversar politic al regimului să fie întemnițat pentru ani grei și mulți. Replica procurorului - „această minte trebuie împiedicată să gândească douăzeci de ani de acum înainte’’- rămâne un sinistru etalon al gândirii și acțiunii unui sistem totalitar în care justiția devine un cinic instrument de represiune politică. Desigur, interdicția celor 5 ani, aplicată lui Adrian Năstase, este mult mai mică, dar asta nu schimbă cu nimic fondul problemei și anume frica patologică dar și furia oarbă a unor grupuri de interese și,implicit, de presiune, față de cei care pun întrebări temeinice, pe deplin motivate, la care așteaptă răspunsuri pe măsură.
