Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mă gândesc la faptul că ăsta ar putea fi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, un argument în favoarea mea la depunerea CV-ului. Încerc să mă menţin în formă, fac zilnic exerciţii de speranţă şi de cel puţin trei ori pe săptămână îmi încordez, în reprize de câte două secunde, muşchii feţei, practicând un zâmbet.
Îmi menţin optimismul ca reprezentant al categoriei bine definite de un lider sindical‚ „noi, ăştia de 40-50 de ani, unde să ne ducem?". Vreau să menţin ştacheta sus, simt că am o datorie mult mai înaltă decât cea subînţeleasă, faţă de familie şi cei apropiaţi: am o datorie faţă de generaţia căreia îi aparţin! De aceea nu demoralizez decât noaptea în somn. Cred că încă mă aşteaptă multe şanse, că deocamdată nu am fost descoperit, că din motive de conjunctură, irelevante până la urmă, nu sunt apreciat la adevărata mea valoare. Păi, ce?!
În fond, e suficient să mă uit în jur: cine ştia de Traian Băsescu acum 20 de ani? Abia de la prefixul patru încoace s-a întremat şi a scos nasu-n lume. La fel, alde Videanu, Berceanu, ăla-ăla, de-i vezi oameni de bine acum, la casa lor, realizaţi de dau pe-afară, ne-mproaşcă şi pe noi cu idei despre un trai decent şi sigur. Acum au timp berechet să se gândească profund la viitorul altora, au timp să ne traseze viitorul, să facă scheme de joc cu noi.
Deci asta spun, şi cred că vorbesc în numele multora, eu unul nu demoralizez, dimpotrivă, sunt plin de speranţă şi de energie creatoare. Mărturisesc sincer, când mă uit la Emil Boc, prind aripi. Vaaaai de mine, mă umplu de optimism ca veceul de apă când îl aud vorbind. Încrederea cade în mine cascadă, torente. Păi, dacă a putut el, eu de ce să nu pot? Ori dumneavoastră, ori dânsul. Dacă a reuşit Emil Boc, oricine poate să reuşească, nu ne trebuie decât puţintică răbdare până să ne descopere cineva.
Şi dacă nu ne descoperă nimeni?!!! Ei, iată o întrebare care poate să întristeze. Pentru că eu am aşteptat, şi am tot aşteptat, să le spună cineva ăstora care susţin Cabinetul Boc Emil că sunt nişte neruşinaţi pentru ceea ce au făcut în Camera Deputaţilor cu Legea învăţământului. Istoria şi geografia predată în limba maternă. „Se sparie gândul", vorba cronicarului. Băăă, da' cu româna ce-aţi avut?!
Cum să se înveţe după manuale speciale? Omul ăla din clasa întâi are un anumit bagaj de cunoştinţe dobândit de acasă, aşa e! Atunci cum? Să i se explice că „A" este echivalentul nu ştiu cărui semn în turcă şi că „patrie" se traduce habar n-am cum în maghiară??!! Adică limba română să fie de fapt predată ca o limbă străină în şcolile de stat din România, încă din prima clasă. Păi, de ce???!!!
Da', repet, nu merită să te întristezi. Pentru că tot răul înspre bine. Iată!
În felul ăsta, voi mai putea adăuga la CV-ul meu o limbă străină vorbită fluent şi astfel şansele de a-mi îmbunătăţi nivelul de trai prin muncă intelectuală, fără a fi nevoit să emigrez, vor creşte.
