Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Nu te teme sa accepti faptul tulburator, dar minunat, ca nu te poti baza pe nimeni, cel putin in lumea in care ai cautat un astfel de sprijin', spune Guy Finley in cartea 'Legile esentiale ale vietii'. Acest scurt pasaj mi-a aparut in cale zilele trecute, cand tocmai treceam printr-un tulburator eveniment de viata. In urma cu mai bine de un an si jumatate ii intinsesem mana unei fete, care locuia intr-o camaruta fara toaleta, impreuna cu sotul si copilul sau, si ducea o viata... aproape mizera. N-am lucrat in locul lor, n-am dat de pomana, n-am dat o paine, ci am dat o undita, pe care persoana sa o poata folosi, sa-si descopere fortele proprii si sa le foloseasca pentru a se hrani singura.
Majoritatea au luat undita intinsa si s-au apucat de pescuit in mod cinstit, ridicandu-se dintr-o conditie umana mizera si plina de suferinta. Iata ca mi s-a intamplat si altceva; fata care si-a inchiriat o locuinta decenta, care putea merge acasa pe un drum asfaltat, caci inainte inota pe un drum plin de santuri si noroaie, care-i putea oferi copilui sau o viata decenta, a luat navodul si a inceput sa fure 'peste'. Inconstient, ea lovea mana care-o ridicase, ba incerca chiar s-o rupa cu totul. Fura pe rupte, fura fara nici un discernamant, dadea lovitura dupa lovitura si cui? Acelor oameni care constituiau culoarul ei pentru viata, pentru decenta, pentru cinste, respect si – de ce nu – pentru iubire. Oamenii aceia o tratau cu respect si ii faceau intotdeauna daruri pe langa banii pe care ii castiga prin munca sa.
Avea un chip luminos si crease in jurul ei aura unei persoane de incredere. Asa a si fost pana acum cateva luni, cand... ceva s-a schimbat in structura sa interioara si cand, probabil, si-a dorit tot mai mult si mai mult. Lacomia inconstienta a iesit la suprafata ca un vierme urat, care i-a macinat constiinta si a impins-o intr-o prapastie a carei mizerie ar putea imbraca forme mai grave decat cea in care traia acum vreun an si jumatate, caci – pe langa dosarul penal care-i sade pe cap, cazierul ii va crea probleme cu locul de munca, iar consecintele ar putea fi si mai grave.
Faptul 'tulburator, dar minunat, ca nu te poti baza pe nimeni' poate fi acceptat ca real atunci cand te-ai bazat, dar ti s-a demonstrat ca te-ai inselat. Eu nu m-am bazat pe aceasta persoana pentru ca ii cerusem ceva pentru mine. M-am bazat pe ea pentru ea. I-am intins mana tocmai pentru ca m-am bazat ca ea o va lua, va fi recunoscatoare, se va ridica si va crea in viata sa usor intunecata lumina din tunel. Cand m-am trezit in fata faptelor ei am simtit emotie si suferinta la gandul ca si-a distrus viata, si-a expus mariajul si si-a neglijat complet copilul. Ura de sine, lipsa respectului de sine, ura inconstienta fata de sot si de copil, iata doar cateva dintre starile care au iesit la suprafata prin intermediul lacomiei inconstiente.
Cand am intrebat-o: 'De ce ti-ai facut asta?'. Ea mi-a raspuns: 'Nu stiu'. Si apoi, cand i-am spus ca imi pare rau pentru ce si-a facut ei si copilului, ea a recunoscut ca 'nu m-am gandit la copil' si 'nu merit nimic'. Da, asta ascundea nivelul de viata in care ea se lupta: lacomia inconstienta, sentimentul ca nu merita nimic bun de la viata, ura de sine, sentimentul de vinovatie. Ea chiar nu stia de ce furase la modul acela; inconstientul ei a lucrat prin intermediul lacomiei pentru a scoate la suprafata o profunda ura de sine (notati ideea aceasta; sub lacomie se poate ascunde o lipsa a iubirii de sine).
Tu ai gandit ani intregi ca n-ai nici un merit. Tu te-ai urat pe tine, te-ai detestat in secret, ai crezut ca nu pretuiesti nimic, cu toate ca lumea iti arata pretuire (probabil nu intamplator obiectul favorit al furtului ei era aurul). Iata ca poti sa nu vezi ceea ce primesti, poti sa ramai cu ochii inchisi in fata propriei sanse, poti sa nu dai bani pe bunavointa si pe sprijinul altor oameni si asta... inconstient. Asta pentru ca nu ai nici un pic de stima de sine. Sigur ca m-am intrebat daca nu cumva m-a cuprins frica de a face bine. A te baza pe altii cu retinere, constient de faptul ca starea lor sociala poate ascunde traume nevindecate inca din copilarie, ca ele se pot manifesta pe drum, inclusiv in forme care pot dezamagi si distruge elanul uman, ar putea fi o atitudine corecta.
A te baza cu retinere nu inseamna sa nu mai ajuti pe nimeni, ci sa fii constient ca si a intinde mana trebuie asumat, caci si asta presupune riscuri, mai ales ca inconstientul este o putere care nu discuta principiile, ci executa credintele omenesti. Lipsa de iubire de sine si a stimei de sine ar putea sta la baza raului in lumea aceasta. Cauza adevarata a raului pe care cineva si-l face sau il face altcuiva ar putea fi tocmai lipsa stimei de sine si a iubirii de sine. Sa ne iubim pe noi insine ar putea fi, iata, cheia catre principiile adevarate ale vietii, catre discernamant si catre binele celor care ne iubesc chiar si atunci cand nu dam nici doi bani pe noi insine.
