x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Autistul

Autistul

de Florin Chilian    |    14 Aug 2006   •   00:00

Paranoia si vestita teorie a conspiratiei sunt prea la moda acum, cand ne merge atat de bine, cand curg rauri de lapte si miere, cand politia nu mai bate salbatic o familie de oameni incatusati trantiti pe jos, cand nimeni nu ne mai asculta telefoanele, cand demnitarii nu te mai arunca de pe sosea pentru a-si face ei loc,..

Paranoia si vestita teorie a conspiratiei sunt prea la moda acum, cand ne merge atat de bine, cand curg rauri de lapte si miere, cand politia nu mai bate salbatic o familie de oameni incatusati trantiti pe jos, cand nimeni nu ne mai asculta telefoanele, cand demnitarii nu te mai arunca de pe sosea pentru a-si face ei loc, cand medicamente isi poate permite orice pensionar, cand nu mai exista abuzuri de tot felul ale celor care ar trebui sa aiba grija de noi, acum, cand nu mai exista camine de copii, iar copiii strazii au ramas doar o pata rusinoasa pe obrazul bravei natii de invingatori, poate... Definitia autismului explica, in mare, ca aceasta conditie tine de schizofrenie mai mult si ca implica ruperea legaturilor cu lumea inconjuratoare, lipsa comunicarii si retragerea in propriul univers. Cam asta e in teorie, vin si va povestesc insa o seama de intamplari care chiar s-au petrecut, care au martori credibili, masini de inregistrat, daca nu cumva si acestea sufera de sindromul autismului, caz in care, nu-i asa, totul ramane de trecut in registrul bolilor cronice, unde sunt fara scapare. Si totusi, va povestesc o seama de "intamplari" prin care am trecut de cand am decis sa-mi iau chitara, sa cant, sa-mi asum si sa-mi duc la bun sfarsit visele.

Cred ca cei cu chitara trebuie sa fie buni si la altceva decat la a-si trimite limbile deja prea incarcate in fundul oficialitatilor ce organizeaza concerte, cersind un banut nemeritat oricum, injosind astfel toata breasla, pe oamenii putini, e drept, care nu fura si nu copiaza prost, traducand si mai prost cantece de dincolo, intrand astfel sub incidenta Codului Penal pentru furt si incasare de foloase necuvenite. E greu sa-ti faci propriile piese si sa le canti. Implica un cuvant tare dificil de dus: CREATIE. E mai usor sa fii pungas intr-o tara de hoti, unde cinstea si onoarea sunt puse la stalpul infamiei. Cantam acum ceva vreme la B1 TV in direct (si daca redactiile ziarelor sunt "infiltrate" cu agenti ai SRI - potrivit directorului acestuia - , de ce nu ar fi si televiziunile?). Care sunt adevaratele motive pentru care NU se poate cante live la tv, altele decat evidenta impostura si neputinta de a canta fara ajutorul calculatorului a multor colegi de-ai mei?! Poate ca nu e voie sa "deranjezi" putorile de la conducerea tarii, nu?! Cantam. In direct, zic, live o piesa in care e vorba despre viata mea (Cantecul lui Tanase) asa cum a fost ea unu la unu, doar ca la refren am schimbat textul, cantand: "Lasa, ba Nastase, ne-aratati voi case Paralele, Lasa, bai Spaguta, ne-arati tu viluta, pa nivele si-ntre ele tot nivele...". Nimic nefiresc pana aici, in afara unei usoare crispari a realizatorului, cand peste trei ore primesc un telefon cu numar ascuns si sunt intrebat de ce ma iau eu de "ai nostri", ca ei sunt baieti buni si ca directia masinii e un mecanism fin, foarte fragil si ca in definitiv oricand te poti trezi in fata cu un tractor scapat de sub control etc... Chiar eram pe drum spre Oradea intr-un turneu organizat de Academia Catavencu pentru a veni in intampinarea nevoilor studentilor. Am cam inghetat, e drept, dar mi-am continuat drumul si, plecand a doua zi dupa concert spre centrul universitar Iasi, am iesit din drum cu masina, sarind intr-o rapa.

Baietii care au venit cu platforma sa-mi ridice masina m-au intrebat consternati pentru care motiv am 3,5 atm in cauciucuri. Maxim ar fi trebuit sa fie 2,2 atm?! Masina mea fusese in parcarea hotelului... Ce sa le spun? Ca nu sunt dement, ca nu-mi pot dori sa merg pe sticla si nu pe cauciuc... paranoia?!!! Poate, poate ca nu. Am mai facut cate ceva intre timp, luari de pozitie impotriva distrugerii Parcului Carol... am mai scos un album de care sunt tare mandru, pentru ca nimeni vreodata nu a pus Decalogul, cele 10 Porunci, pe muzica si primul extras de single l-a facut "celebru" pe acelasi Nastase cu "Termopanele" lui, dar si mai celebru pe mine. Mai e o porunca in Decalog, si anume Sa nu preacurvesti! In cantec spun ca stau alesii-n Parlament cum stau puricii pe cainele turbat... etc. Cantecul asta a fost interzis practic (cu telefoane date realizatorilor de programe radio) pentru ca "strica imaginea" parlamentarilor. Cine are atatia bani pentru a-si deschide un radio, fie el (sau mai ales) local, daca nu ei? Si de ce, alimentand saptamanile trecute la o statie OMV, angajatul acesteia, pe care-l rugasem sa-mi verifice presiunea in roti, a venit alergand ingrozit la mine pentru ca-mi gasise 4,2 atm in cauciucurile masinii, cand si el stia foarte bine ca normal era ca presiunea sa fie 2,1, maxim 2,2... E adevarat: paranoia e in floare! Problema lor e ca nu renunt si ca chiar am sa fac cantecul promis la Sighisoara, in care sa spun ca NU ma tem de hoti, de pungasi, de curve ori de dracu’ cat ma tem de politisti si de tot ce inseamna ei. Drept urmare, am sa fac o cerere in care voi solicita o arma sa ma apar de ei, de politisti. Prea am fost sunat din Bucuresti, spunandu-mi-se: "Sa nu ma mai iau de politie, ca sunt baieti buni, oameni si ei, care mai gresesc...". Saisprezece ani... e tare bine cand un sistem ajunge sa se teama de o chitara, e de rau ca inca suntem aici!

×
Subiecte în articol: editorial